În sus, în jos, aşa, oriunde mergi
după atunci(uri)... sau după acum(uri)...
te rog să fii atentă şi să vezi
iscălitura mea pe-atâtea drumuri...!
Să vezi pe ţărnă urma unui vis
(de)scris la şcoală şi-nvăţat acasă,
conturul unui gând iscoditor
prin inima frumos-periculoasă
a cestui Univers necunoscut
şi vagabond... şi căruia nu-i pasă
de împrejurul său şi-al celorlalţi,
dar nici de Jurul ţeapăn din Instanţă...
instanţă responsabilă de Cer
şi de Pământ, de cifru şi de clanţă...!
De clanţa celor care mai închid
şi mai deschid şi zgreapţănă şi-njură
la uşi (pe)trecătoare Nicăieri,
în tot cest primprejur-harababură
cu tot dichisul sacru, drept sau şui
pe axe şi pe osii haimanale,
într-un concert cumplit, dar şi frumos
când vezi şi nu visezi al, a, ai, ale!...
În tot cest minus-plus extemporal
râvnit de-o Lume strâmtă şi (ne)bună,
te rog să fii atentă şi să vezi...
să vezi iscălitura mea pe Lună!
