Morfologia şi Sintaxa Singurătăţii? Sigur că da! Psalmul Ultimului Zbor? Sigur că da! Singurătatea? În/Depărtarea? Câtă Ordine şi câtă Disciplină în Iubire! Ochii sopranei, mari şi amari cât două frunze de Întuneric uitat în ghearele Luminii, citesc Psalmul Ultimului Zbor: "Trebuie să înceapă, trebuie să înceapă!/ Aripile nu mai au răbdare,/ al Nouălea Cer se vede şi se aude cum vrea să se ducă în jurul altui Pământ,/ în jurul altui Zero,/ în jurul altui Nimi ...

Plec mâine, doamnă...totu-i gata şi toate sunt la locul lor, tac şi mă uit la urma urmei: a fost frumos, a fost uşor!...   Văd prima clipă-n depărtare, ştergându-se (la ochi) de plâns, văd braţe-ntinse până astăzi, de-atuncea, de la primul strâns   lângă fântână, sub salcâmul martor al primului sărut lung de la deal până la vale, sfânt de la nord până la sud,   sfânt de la ochi până la glezne, lung de la sud până la nord, sigiliu, zbor, iubire, ură, suflet ...

La noapte...când ştiu şi când cred că lumina îşi suflă în lampă şi-ncepe s-adoarmă, sugrum orice urmă de milă, rup scripte, sar (naibii) din spaţiu, din timp şi din karmă!   Şi intru n-oglindă, aşa, pe-ntuneric... râzând şi plângând mă arunc în oglindă şi-alerg, şi alerg...nu mai vreau niciodată (din urmă) un vis ori un gând să mă prindă!   Şi-alerg, şi alerg, şi mai am, şi mai este... (ce tineri sunt, iată, bătrânii din carte... îi văd şi-i aud cu ...

Da...lemnul sângerează. Pentru că ştie. Ştie ce şi de ce crestează Diana pe răboj. Sângerează albastru. Ca sângele ei. Aceasta-i crestătura patruzeci. Câte una pentru fiecare an de viaţă, de zbor şi nădejde printre iluzii, dar şi printre mizerabili, hahalere şi libidinoşi. Printre goi, aroganţi şi impostori. Printre cei care confundă zgomotul cu muzica. Printre "profesioniştii" şi "experţii" balamucului cu decibeli şi maimuţe boss/umflate, reciclate şi sule/menite î ...

Şi dacă asta-i dreaptă,/ îmi dă real?...aiurea!... deşteptul de acolo nu-i eu.../ şi nu mă ştie, nu crede-n des/frânarea/ luminii, n-îndoirea-i... stângaciul de aicea/ nu-i el...nici sine die   nu-i...n-are cum, fiindcă/ reflecţia maternă i-a pus perete-n cale,/ şi cred că din greşeală... nu cred c-a vrut să-şi vadă,/ aşa, anume, oul strâmbându-se n-această/ reflexie banală,   venind n-întâmpinarea/ unei scăpări extreme, aşa, ca-n dorul lelei,/ din pricini refra ...

Diana locuieşte la etajul opt, în Bucureşti. În al optulea cer...cum frumos gândeşte în apropierea omului din suflet, dar şi în perspectiva depărtării, în/depărtării...şi în dorinţa tacită de întrupare a unui punct de vedere, de atingere a celui de-al nouălea cer...de continuare a Marelui Zbor, cu orice preţ...chiar dacă soprana hipersensibilă primeşte din plin loviturile pe care un sistem ticăloşit i le aplică ("subtil") sufletului său! Un sistem ticăloşit până l ...

Am venit să-mi dai de înţeles, însă văd că-mi dai de cheltuială... strâng păsári şi păsări de pe jos, tu te uiţi şi n-ai nici o-ndoială!   Eu le sui (încet) la locul lor şi te rog să-mi spui dacă e bine... tu culegi o floare de salcâm şi te duci (frumos) până la mine!   Şi te văd cum urci şi cum cobori pe costişa gândului, încoace... mă citeşti, mă strigi din catalog şi-mi dai teză la război şi pace!   Puii te aud şi te-nţeleg, se dau jos din ouă şi a ...

Sigur că da!...Din anul 2003, Diana Spânu se apropie tot mai mult şi tot mai serios de jazz. Astfel, cântă la Art Jazz Club, la Green Hours, însă şi la un festival de jazz tradiţional din Franţa. În această perioadă fructuoasă pentru destinul/viitorul său artistic şi profesional, activează ca profesoară de muzică într-un liceu din Bucureşti, dar nu-şi neglijează cariera/vocaţia interpretativă. Cu şi mai dragoste pentru muzica uşoară delicată (iar nu pentru răcnetele ...

Sunt şi stau cu lăptăreasa pe marginea lumii... să pască, să se sature şi să se umple cu lapte!...   Şi mă uit la nouri: unu câte unu, doi câte doi, uscaţi şi bătuţi de vânt, se duc nu ştiu unde... şi eu cred că se duc să se umple cu apă, însă nu pot pleca după ei, să văd unde se duc!...   Trebuie să stau aici şi să am grijă...nu cumva să intre lăptăreasa în lucernă şi în păpuşoi... că poate să moară de poftă şi de lăcomie... şi, astfel, adio, "si ...

Diana...gălăţeanca Diana Spânu...e gata pentru ultimul cântec al celui din urmă zbor. După cum îşi lunecă pleoapele pe ne/liniştea irisurilor căprii, ai zice că-i gata de plecare. Ai zice că de-o viaţă aşteaptă să-şi desfăşoare aripile unei plecări stranii, unei plecări necesare (?) unei plecări iminente. Orice ai zice, şi zborul e tot o plecare, dacă nu-i sosire. Şi zborul e tot un mers. E un mers pe aer, cu aer, prin aer...iar în plecarea/zborul artistei e un demer ...