Şi, toată ziua, după monologul copleşitor al femeii cu plod vesel, râsul cestui prunc mă urmăreşte, mă haşurează, mă perforează, nu mă lasă nici măcar o clipă să-mi văd şi de celelalte trebuinţe la fel de banale sau la fel de importante. Spre fundul serii, când lumina se îngână cu întunericul, deschid fereastra care dă-n strada Perpendiculară şi vreau să văd dacă se mai vede ceva/cineva în bătaia semaforului, pe colţul cu strada Paralelă. E prea departe. E pre ...

Moto: "deschide tot, deschide tot!/ nimic să nu rămână-nchis!.../ râvnesc, adulmec şi aştept/ tot ce ai zis şi-ai interzis!" (anonim folk)   De unde vii?!...tocmai de-acolo vii şi-ajungi mereu, ajungi fără să mergi... nu zici nimic, se vede numai umbra numelui tău, de parcă nişte vergi   vibrează n-întuneric, şi-n neant, şi-n rostogolul dezmierdat drept sfânt, silabisindu-şi sinea şi răbdarea pentru cei trişti ai morilor de vânt!   Şi unde pleci?!...tocmai acolo plec ...

Moto: "Hai, femeie, pune de cafeauă,/ pune de alint, pune dulceaţă,/ pune cald la streşini şi la steauă, pune...spune bună dimineaţă!// Pune cald la streşini, să nu moară/ păsările cele-a Nimănuia,/ cele cu Lăuntrul în Afară!.../ Cine-o să ne cânte Aleluia?!" (anonim folk)   Hai...(femeie-patimă şi dragă)... suie-te în sanie şi hai... hai să (ne) umblăm prin promoroacă până când mirarea dă în cai,   până când (ne)-om fi cu sânge rece şi statui de gheaţă ...

Exact pe colţul drept, în care strada (aceasta) Paralelă se întâlneşte cu strada (aceea) Perpendiculară...(adică pe marginea gardului plumburiu, dar şi pe marginea lumii cătrănite şi indiferente)...o mamă tristă...(chiar foarte tristă)...şi un copil vesel...(chiar foarte vesel)...aşteaptă atenţia şi mila trecătorilor grăbiţi...(chiar foarte grăbiţi)...de la vorbă la faptă. Mă apropii de ceşti doi amărâţi/uitaţi şi le dau gogoşi. Două...că n-am trei. Dacă aş ...

Joi, 30 Ianuarie, la orele dimineţii, cei Trei Sfinţi Ierarhi s-au dat jos din Alcătuirea bisericească/duhovnicească, şi-au pus caru-n omătul mormane şi au plecat să colinde oraşul cu tei loviţi de securi şi fierăstraie hulpave. Astfel, după cum frumos mărturiseşte doamna Tincuţa Boza, în această zi de smerenie şi ascultare, de învăţare şi ajutor, cei Trei Crai de la Răsărit... (Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigore Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur)...au ră ...

E gata...(mâine, vin gladiatorii!)... să-i aşteptăm (la porţi) cu vin şi flori... sunt blânzi şi mulţi, dar nu vă fie frică, fiindcă au murit de-atâtea ori!   Timpul stă-n loc, arena e curată... ce vreme de spectacol până când un Om de sus gândeşte şi arată cu degetul spre cer sau spre pământ!   E gata...(un semnal!)...începe moartea... ce fiare reci şi calde...(jurul tot!)... vibrează-n zăngăniri şi în salive, cer sânge, vor victorie...şi scot   aplauze, şi ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine...şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă...Şi ce tremur de Steau ...

Moto: "cică vine trenul singur şi scalen,/ vine să ne spună ultimul refren:/ nu mai vine, astăzi, trenul celălalt.../ nu mai are gară, nu mai are cald/ n-ochii celor care aşteptau, atunci,/ vorbe lăcrămate şi picioare lungi.../ celor care, iată, pun scrisori pe foc,/ visul şi urechea tristului Van Gogh!" (anonim folk)   Vino încet! vino încet!.../ în mărul dinspre Nazareth, mugurii stau în sinea lor/ şi te aşteaptă până vor vedea tocmai de mult că vii.../ şi-or da-n Flo ...

Sigur că da!...Iată, încă puţin, şi se sfârşeşte Adormirea Maicii Domnului! Se sfârşeşte Sfânta Maria, adică! Nu?...Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Domnului, în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Maria exact în prima secundă!...s-o văd pe Mama cestui băiat Costel, mai ales că o cunosc!...(doar aveam fix patru ani, şi Costel avea fix o secundă câ ...

Şi se aude că ar vrea...însă nu poate să se desprindă de acolo şi de-atunci, şi să renunţe la trecutul fără margini: straşnic, plin ochi cu timp şi taine şi porunci...   şi să alerge până-ncoace, fără milă chiar de prezentul celor care mai rămân... (şi prin caiete, şi prin cărţi, şi prin morminte)... pe care-i ştiu şi-i tot ascult şi-i tot îngân!   Şi se aude că ar vrea...(dar n-are minte!)... şi cum să uite cel mai simplu îndărăt? şi cum să-şi umple ...