Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" TĂCERE [de/spre TĂCERE]

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

MOTTO:

"singurătatea lui Unu/ seamănă cu Mama la naşterea mea./

mi-i dor de Mama,/ singura Lege din Univers".

                                                                         [Iolanda Cremene]

 

A tăcut mătuşa - sora mamei -

într-o clipă, noaptea, a tăcut.

Pâlpâia - prin lacrimă - lumina

şi misterul altui început.

Unii spun că a plecat la mama

şi la fiul ei plecat demult.

Alţii spun că a pornit Uitarea

către cel mai des Necunoscut.

N-am ştiut că trebuie să plece,

nici nu ştiu de ce n-a mai rămas.

Ce femeie vrednică, ce mamă

într-o clipă s-a dat jos din ceas.

Ce să fac? Aşez nişte cuvinte

şi mă uit la păsări şi la tei.

A tăcut mătuşa - sora mamei -

şi s-a dus - de tot - la mama ei.

Citit 7115 ori Ultima modificare Miercuri, 18 Mai 2022 18:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.