Vezi limpede: aceasta-i ruina unei stele,
cenuşa unui spaţiu şi-a unui timp trecut,
blestemul, simfonia, norocul, cicatricea,
orbirea şi-arătarea din tot ce (n)-am văzut!
Vezi limpede: aceasta-i proiecţia fatală,
părerea genială a unui fals ascuns
în Tot ce-nseamnă vecinic Nimic într-o Clipită
de care eşti departe, dar crezi că ai ajuns!
Vezi limpede: aceasta-i cumplita-nfiorare
aleasă prin dârmonul unui prezent mai scurt
decât s/clipeşte-un fulger şi arde viitorul
des/cântului de leagăn din mintea unui surd!
Vezi limpede: aceasta-i adresa cestui haos
urgent, murdar, serafic, supranumit neant...
aceasta e splendoarea minciunii fără capăt,
acesta-i muribundul im/pur, halucinant!
Când ştii acestea toate şi n-ai vro îndoială,
mai poţi prin toate astea să mergi cu fruntea sus?
când nu ai nici nădejde şi nici nelămurire,
mai poţi striga la minus că are timp în plus?
Când vezi cum bate-n geamuri ruina unei stele
şi crezi că-i o străină, că nu-i a nimănui,
te poţi uita-n oglindă, poţi spune fără frică:
văd limpede, aceasta-i... şi nici nu ştiu ce (nu)-i?
