Pe Maria de la Şcoală am cunoscut-o la Biblioteca din Comună. Era o fetişcană mândruleană aproape mică de statură... şi nu ajungea la raftul dorit. M-am aşezat cum răzeşul lui Ştefan cel Mare s-a suit şi a luat „Doina” lui Mihai Eminescu, interzisă în epocă. Mi-a mulţumit frumos şi zâmbăreaţă. Şi a plecat. Am plecat împreună, adică. Eu îmi luasem „Fefeleaga” lui Ion Agârbiceanu. Şi am mers. Şi am mers. Şi am mers. Drum lung. Şi glod mult. Şi moale. Purt ...

las timpul singur şi mă duc să văd/ ce a rămas acolo, în UITARE,/ pe-o margine de vis, departe hăt/ - mâhnirea-ncepe să se înfăşoare pe naivitatea sufletului meu,/ iar trupul mi se-nchină şi se-nclină când văd cât e de singur DUMNEZEU,/ parcă VECIA lui ar fi de vină îngenunchez nedumirit şi-l rog/ să-mi zică ce să fac şi ce urmează astăzi şi mâine... însă n-am noroc:/ nu-mi dă nici o idee, nici o rază mă uit în podul palmei şi nu cred/ că LINIILE toate-s p ...

Pot să spun cu toată sinceritatea şi cu toată responsabilitatea şi argumentaţia din partea de sud a Moldovei de nord că Maria de la Frizerie-i o alcătuire mortală, o femeie după care au dat colţul o droaie de cicisbei, un morman de libidinoşi şi o mulţime de pierde-vară, pierde-toamnă, pierde-iarnă, pierde-primăvară, pierde-tot! Are cam cincizeci de kile cu tot cu salariu... cam o sută şi optzeci şi unu de centimetri pe înălţime când merge... şi tot atâta când doarme ...

!!! când m-ai strigat, ne/vinovato - parcă ieri-i -eram la capătul sintactic al căderiişi aşteptam de mult, de mult ceastă strigare,ca (pe)-un îndemn demonic la continuare,ca (pe)-un triumf trufaş al visului de undeam învăţat că VEŞNICIA se ascundeşi hohoteşte senzual într-o secundăindiferentă, păcătoasă şi MĂRUNTĂ !!!!!! acuma sunt aici, în capătul din carenu mai începe o cădere următoare,unde tu stai foarte cu/minte şi-nţeleaptăşi n-ai curaj să spui ce nu mă ...

A stat cu mine exact o lună, două săptămâni, patru zile, două ore, trei minute şi cincizeci de secunde... şi a plecat la monastirea din Adam, în calitate de măicuţă stagiară. Nu a mai stat cu mine fiindcă nu-i conveneau mofturile mele laice, nu-i priau apucăturile mele romantice/cavalereşti, nu-mi suporta antagonismele în legătură cu dogmatica religioasă, nu-i plăcea când îi recitam „La steaua...” sub clar de Lună, când mă visam Zmeu, iar nu Făt-frumos, când o ved ...

Motto:"în iarna asta nu mai plec de-acasă/ - nici o plecare nu mai are preț - rămân să-ți mângâi umbra de mireasă/ și să-ți păzesc iubirea de îngheț"                                                                                           (Iolanda Cremene)    (!) înaltă şi adâncă doamnă,/ să ştii că eu nu te aştept - suntem atâta de aproape/ încât parcă suntem născuţi n-ac ...

(!) din trecut în prezent, din prezent în trecut, eu vă gândesc şi vă admir şi vă aud cum treceţi clar şi fără frică prin secundă şi (n)-aveţi grijă că-ntâmplarea ne/fecundă de-a fi aici şi-acum e-un vis (ne)cruţător al celui care-i numitor/numărător într-o lumină lungă/scurtă şi iscoadă gata oricând să (de)conspire-n mascaradă (!) (!) într-un concret/abstract cu centru peste tot, eu vă ascult eternităţile cum rod vremelnicia dumneavoastră (ne)sterilă - oo ...

De când te-a părăsit domnul 7,62 şi ai rămas să dai apă la moara Singurătăţii, totul a început să se scrie şi să se descrie, să se deseneze şi să se argumenteze, să se îndemne la Pace şi Iubire, la căutarea Punctului care poate fi Începutul şi Sfârşitul Cercului, adică a Roţii, a Rotundului... adică a Celui bizar şi îngâmfat şi încăpăţânat şi indiferent „fără de care nu se poate”!... Nu? De când ai rămas cu ochii pironiţi pe Steaua-ţi din ce în ce ...

Sună telefonul. Apăs, pun la ureche, aud: „Bună ziua! Sunt Maria aceea! Nu sunt Maria cealaltă! Îl cunoşti pe poetul Simon Ajarescu? Dacă-l cunoşti, nu-i rău! Ştii să s-a mutat la ultima adresă, adresa unei stele, cum chiar dumnealui zicea, da? S-a mutat... de mult şi ceva, de când a părăsit Iasomia din Ograda poemelor sale! A plecat aproape nitam-nisam, nu a lăsat nici un bilet de adio, de revedere, de altceva...! Nu a ştiut nimeni ce are  de gând să facă! Şi cred că n ...

(!) şi m-ai strigat de peste dealul mic şi m-ai strigat de peste dealul mare şi n-am răspuns - eu nu puteam să strig, eram năuc şi mut de întristare (!) (!) eram un fel de mărmurit în timp, eram un fel de mărmurit în vreme - sfânt fără portofoliu, fără nimb, departe de păcat şi anateme (!) (!) da, nu puteam să scot nici un cuvânt din sufletul iertării pentru tine şi nici măcar să plâng lângă mormânt - mormântul milosteniei divine (!) (!) da, negreşit, te mai aud ş ...