Negreşit, credem că acesta-i Adevărul: Maria noastră-i Oriunde şi Nicăieri! Nu-i aşa că nu mai e nici o îndoială? Nu-i aşa că, într-o Lume care şi-a uitat Rostul şi „trăieşte” numai şi numai la cheremul reflexelor condiţionate, Maria are toată libertatea SĂ SE JOACE? Desigur, acest eufemism poate fi deranjant pentru cei cu INIMĂ MARE/BUNĂ! Dar – când care mai de care vrea SĂ PRIMEASCĂ din ce în ce mai mult şi SĂ DEA din ce în ce mai puţin sau deloc – nu-i c ...

Ce frumoasă şi deşteaptă/ e femeia verde! – (n)-o iubesc, şi (n)-am ce-i face,/ şi (nu) am ce pierde! Stau la pândă în gutuiul/ de la geamul care mi-o arată cum se-mbracă/ şi cum pleacă!...Oare unde pleacă? de ce pleacă?/...Eu nu pot a crede că se duce să mă-nşele!...Amintiri concrete despre ceastă femeiuşcă/ blândă prea/suveică? N-astă noapte, printre crânguri,/ ne-ntâlnim la teică şi-nvăţăm: "(n)-a fost o dată/ (cam) ca nici o dată un zmeu verde, crud şi a ...

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă – te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata, şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate – vino, e ...

Mergem la Casa Părintească/Natală a lui moş Ion Mutelcă! Aici, taman ca-n „Tinereţe fără Bătrâneţe şi Viaţă fără Moarte”, suntem întâmpinaţi de Marele Nimeni şi de Marele Nimic! Intrăm în Odaia de Oaspeţi! Pe mijlocul peretelui dinspre Răsărit vedem două coli scrise mărunt, cu cerneală neagră, semnate „Maria – Ghicitoare în Cărţi”! Şi iată ce ni-i lăsat să cetim în tăcere, fiecare pentru Sine, cu suflarea tăiată! 1. POSTFAŢĂ Mulţimea de icoane ...

Da, iată suntem în cea mai frumoasă CUTĂ a Timpului! Suntem departe de işti producători/răspânditori de imbecilitate! Suntem pe Valea Zimbrului, unde Ion Mutelcă a fost născut şi a copilărit fabulos! Acesta-şi şterge o lacrimă şi începe! „În urmă cu 53 de ani fără 181 de zile, adică pe 15 Iunie 1967, mă despărţeam (cu lacrimi, bineînţeles) de una dintre cele mai frumoase femei din lume, adică de o profesoară pe care o ascultasem şi admirasem un an întreg în Şco ...

 (!) daca mea, eu sunt un dac... dacă taci, eu n-am să tac nici chiar dacă vro turlacă din suflarea geto-dacă va să-mi spună că-s oleacă fără leac şi n-am neneacă, şi-s un fleac naiv pe lângă cerul drept din partea stângă, din motive populare la mai mic şi la mai mare, ori că-s lacom pui de tracă şi n-am trac, nu mi s-apleacă nici dacă mănânc pământul ca să-mi onorez cuvântul (!) (!) am să stau şi am să tac, daca mea...dacă ţi-i drag să n-auzi ce se ...

DE CE „Legile fundamentale ale imbecilităţii umane” ar trebui să fie OBIECT DE STUDIU în fiecare Clipă şi la toate nivelele/nivelurile sociale? Deoarece-i Vremea şi Timpul şi Cazul SĂ SE AFLE/ŞTIE cât mai URGENT: „Desigur, am dat peste indivizi inteligenţi, care au luat decizii în urma cărora răufăcătorii şi neajutoraţii au avut de câştigat. Astfel de întâmplări se petrec adesea. Dacă reflectăm asupra subiectului, ne vom da seama că nu acestea sunt evenimentele c ...

nişte paralele strâmbe/ vin să strâmbe paralele drepte şi tăiate-aiurea/ de-o secantă cătrănită – şi pe marginile-acestei/ geometrii nesimţitoare stau cei sfinţi, cască, şi strigă,/ şi mănâncă răsărită !!!   spaţiul? – hop şi el – cu pielea/ goală, gol pe dinăuntru, gol pe dinafară, poartă/ capul gol – aşa-i la modă – toate-s goale – să se vadă/ ce vânează ticălosul cu pretenţii de arhonte-n/ chip de tot şi de marotă !!!   timpul? – mai diha ...

Care va să zică, suntem şi ACOLO şi AICI! Prin urmare, asta însemnează că nu e nici o diferenţă între aceste două Adverbe de Loc! Însemnează că toţi suntem sortiţi să rămânem captivii cestei STĂRI de fapt, orice am încerca să facem cu Gândul şi cu Vorba! Atunci, de CE şi la CINE să strigăm după ajutor? Nu-i aşa că celebrul SAVE OUR SOULS devine inutil? Nu-i aşa că ar însemna să urlăm în Pustiu, dacă ştim şi vedem şi auzim că suntem pururi Prizonierii prop ...

hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda/ – uite-aşa şi iar aşa – şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/ harnice până la moarte, care nu ştiu ce înseamnă/ să urască, să deteste orizontul lor şi-al nostru,/ cel aproape, cel departe!   uite câtă ordonare,/ ordine, respect şi muncă în cuibar, ...