Numărătoarea inversă începuse de mult! De foarte de mult se făcuse târziu şi se desfăcuse Aripa ultimei Minuni a Iubirii! Aerul era tare şi liniştit ca piatra de pe Mormântul Poetului la marginea Cerului şi Luminii! Şi treceau nişte păsări cu nume de păsări! Şi nişte ucigaşi de lebede treceau fără nume! Nişte greieri anonimi rostogoleau ultimul cântec în mari şi invizibile roţi de Melancolie! Nord(uri) şi Sud(uri) se opreau vinovate de Tot! Şi dacă „E” mai vine ...

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub (!) (!) în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat (!) (!) curând n-o să mai vină dimineaţă şi focul se va stinge pe cuvânt – şi tata şi copacii se înalţă încet, spre cer, cu ochii în pământ (!) (!) tristeţi de lup se spânzură de ploaie, ine ...

Prima dată îmi este dor până la şapte şi-un sfert, după care mă duc la mormântul lui Arthur Rimbaud să-i cer pentru tine un cuvânt împuşcat în genunchi! Altfel, nu mi se supune! Altfel, nu-mi răspunde la comenzi! După care adorm la umbra smochinului şi visez o femeie născând vertical o piatră de colţ lovitoare tocmai în moalele capului meu umplut cu iluzii! Mă trezeşte un cioclu cu lopata pentru onor înainte de şapte şi-un sfert şi-mi citeşte după-amiază o cerere d ...

Domnule colonel, sunt soldatul care nu răspunde la comanda "culcat"... fiindcă nu-mi place să dorm pe gunoaiele patriei pentru care mulţi sunt în stare să mănânce rahat! Şi eu am mâncat cu apă rece când dumneavoastră eraţi caporal şi vă credeaţi expert în 7,62... dumneavoastră mâncaţi la popotă şi vă durea exact în Vârful Omului de noi!... Noi...(cei de atunci şi de acum, împăcaţi cu toate cele rele şi bune ale destinului)... ne uităm (cu milă şi răbdare) la du ...

1. Prefaţă Focul meu arde numai lemne aduse de tine, iar inima mea se îneacă numai cu sângele tău! Şi pot spune că flăcările lui sunt gata să moară de frig, iar despre Numele Poeziei pot spune că-l bate frumos Dumnezeu! Astăzi trebuie să vină stolul acela de fluturi cu arcadele sparte, să-mi sângereze torenţial peste Foc şi peste Dor! Am să fiu Acolo, da, am să fiu Acolo, Enael, îmbrăcat pentru Cina cea de Moarte, apărat de păsări, ademenit şi ademenitor! Vino şi t ...

Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! – cică numai femeile care vin târziu, vin frumos.   Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-un tren majestuos, plin cu haine de mire şi rochii de mireasă, cu flăcări şi fluturi... iar acum se spune că doarme sub lespedea pe care eu trebuie să scriu: aici odineşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!   Vino târziu, vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a m ...

În fiecare seară, fără preget, ea se duce la marginea oraşului pentru mărturisire şi pentru dragoste cu Luna! Din numele tatălui nu curge nici o apă! Din numele fiului nu latră nici un câine! Din numele sfântului duh nu cade nici o stea! La fiecare fereastră, lumea se face de râsul lumii celeilalte! Un alt fel de iubire se consumă după ziduri, după gratiile puse întunericului – motiv de lezmajestate şi trădare! El se re/face de raza Lunii! E sclavul şi definitivul ei! Înt ...

Ce pericol de cădere,/ domnule actor, când nu zici „la revedere”,/ când nu ai umor şi te duci...(te duci la vale!).../ parcă nu ai şti că mai sunt şi haimanale/ care vor muri, care nu se dau de-a dura/ şi trăiesc încet, dar se duc să-şi ude gura/ de la Nazareth, din izvorul fără nume,/ botezat Iisus – unde toată ceastă lume/ năzuieşte: sus!   Şi să nu se mai întâmple,/ domnule actor, aşteptarea să ne-o umple/ frunza de mohor – suntem nişte pui de lele,/ nişt ...

Demult...acum, acolo, în grădină,/ atent la Tot, atent şi la Nimic, văz duhul mamei şi văz duhul tatei,/ îngenunchez cu sufletul şi zic: văzduhul mamei şi văzduhul tatei/...(două altare vii într-un altar)... leagănă psalmi cu aripi şi adună/ de scris şi de citit, să am habar, să mă întorc, mai deseori, acasă,/ cu tot ce am, cu tot ce n-am avut, cu ochii mari de dor şi admirare,/ cu trenul care (încă) n-a trecut!   Ei mi-au luat bilet pe toată viaţa,/ loc rezervat la ...

Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de Mama – singura Lege din Cetate!   Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvânt ori nu m-am ţinut de cuvânt, eu atât mărturisesc şi în Rai şi în Iad: mi-i dor de Mama – singura Lege de pe Pământ!   Chiar dacă amintirile din copilărie ar fi rămas ori chiar dacă s-ar fi şters, eu atât pot răspunde la orice întrebare: mi-i dor de Mama – singura Leg ...