Se supărase, să tot fie vreo 20 de ani de atunci, primarul urbei pe noi, jurnaliştii de la "Viaţa liberă", că scriam numai despre gropi. "Ce, domnule, chiar numai gropile le vedeţi?", vocalizase Dumitru Nicolae, între timp trecut la cele veşnice.
Era înainte de o conferinţă de presă şi, întâmplător, se afla în preajmă colegul Victor Cilincă - şi el dus către stele între timp, din păcate - care i-a explicat, mucalit, dar calm, de ce este treaba noastră, a jurnaliştilor, să vedem ce nu merge bine, să spunem ce nu merge bine şi să ne asigurăm că situaţia a fost remediată.
Au trecut două decenii, acum, ce-i drept, este un pic mai greu să găsim gropile, fiindcă multe dintre arterele Galaţiului au fost modernizate. Spun că este mai greu, dar nu imposibil, fiindcă, indiferent cât de mult s-a avansat în găsirea de soluţii tehnologice care acum îţi permit să torni asfalt pe ploaie etc, de o meteahnă tot nu am scăpat. Şi anume terminarea, eventual şi recepţionarea unei lucrări, total sau parţial, după care se revine şi se sparge iar covorul asfaltic încă negru, de proaspăt ce era, pentru a se remedia o chestiune uitată. Sau, pur şi simplu, a se face un racord pe care un riveran şi-a amintit că îl vrea taman după ce s-a modernizat strada.
Pur şi simplu nu îmi iese din cap modul în care, cu nonşalanţă, se execută un ditai şanţ sau gropălău, când, în mod firesc, normal şi gospodăresc, toată ţevăraia, căblăraia şi racordajul ar trebui rezolvate înainte să se acopere cu asfalt strada. Nici măcar nu e vreo filosofie: nici acasă, dacă te apuci de renovat, nu pui întâi faianţa, după care te apuci să o spargi ca să schimbi ţevile de apă. Dacă ne spune asta vreun meşter, să fim serioşi, ne apucă toate pandaliile! Şi atunci, cum se face că mereu, dar mereu, imediat ce se întinde un asfalt proaspăt, apare vreo urgenţă, vreo avarie, vreo înlocuire de stâlpi, de semafoare, de Dumnezeu mai ştie ce?
Nu că am sta, într-adevăr, să vânăm gropile de pe domeniul public, dar, vă spun eu, nici nu este nevoie. Ne împiedicăm de ele în drum spre containerele de gunoi, spre magazinul din colţ sau spre staţia de tramvai. Nu are nimeni vreo plăcere să le vâneze, pur şi simplu, având spiritul de observaţie dezvoltat, le vedem. Şi, dacă nu le vedem pe toate, ne scriu cititorii şi pe bună dreptate. Degeaba modernizezi, dacă nu şi întreţii, dacă nu vii să verifici, măcar din trei în trei luni, cum mai arată străzile modernizate, dacă băncile mai sunt la locul lor, dacă mai avem coşuri de gunoi, dacă nu cumva s-a format vreo groapă. Sau nu vor nici constructorii lucrări de reparaţii?
