Sigur că da! Maria Sâcâială îşi ascute glasul de Batoză Proletară... şi iată ce mi-i dat să aud în ziua comemorativă a lui Ştefan cel Mare de sub Monastirea Putna! "Toată viaţa, se pregăteşte de plecare./ Îţi vine să crezi că nu se va mai întoarce niciodată./ Şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, însă toţi zic:/ ducă-se la naiba, că-i o Traviată!// Toată viaţa, cultivă şi creşte şi îngrijeşte camelii./ Îţi vine să crezi că-i o florăreasă oarecare, (in)d ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"Ce trup de sirenă (trist, lung şi frumos)/ mă strigă să merg (până la moarte) pe jos,/ şi înapoi (până la naştere) să ajung,/ pe drumul fără urmă, cel mai frumos şi mai lung,/ pe drumul fără capăt, fără viaţă şi fără moarte.../ pe drumul fără de care nu se poate!//... Acesta-i singurul drum fără capăt,/ fără nici o poartă, fără nici o uşă, fără nici un lacăt,/ fără nici o intrare, făr ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) mă duc să ascult Veşnicia.../ nu ştiu ce să-i dau... să priceapăcă-n susurul ei se ascunde/ uitarea strigării la grabă,că-n pântecul său încolţeşte/ sămânţa lui Tot ce-i Nimicaşi care s-adună cu altul.../ s-adună şi zdrumică frica (!)(!) mă duc... să priceapă că nu e/ străină şi singură-n noapte,şi-n zi, şi-n lumină, şi-n beznă,/ şi-n clipe mai crude, mai coapte,şi-n vorbe mai reci şi mai calde ...

Pentru că poemul răposatului Marin Sâcâială m-a pus ca pe un zimbru cu botul pe labe de leu, adică m-a răvăşit sufleteşte, frumos, trist şi adevărat, o asigur pe Maria, văduva sa ne/veselă, că nu plictiseala-i cauza textului, ci instrucţia! Cel care scrie din dezamăgire/monotonie, iar nu „de meserie”, cum zice Eminescu, nu reuşeşte să atingă asemenea profunzime/înălţime, şi mai bine-ar fă studieze „Logica iepurelui în grădina de zarzavat” şi „Rolul filozofi ...

Sigur că da! Cum să refuz Leacul? Cum să nu percutez la rugămintea doamnei Maria Sâcâială? Deja salivez gândindu-mă la dulceaţa de coacăze şi la cine ştie ce alte dulceţuri/dulcegării mă aşteaptă! Nu?...E cât se poate de limpede: dacă vreau, într-adevăr, să mă eliberez din ghearele şi din dinţii Apatiei Lehamite, n-am de ales! Trebuie să urmez recomandarea psihologului Mihai Cărare, trebuie s-o urmez pe recomandata prietenilor mei! La urma urmei, o fi dânsa de cinci ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) în care capăt al secundei/ să cred că vei veni la timp?ai fost în capătul acesta/ când eu eram în celălalt? –am fost la începutul vieţii/ acestei clipe, şi scâncea,poate pricep şi eu că are/ un capăt rece şi-unul cald (!) (!) cel rece să fi fost acela?/ cel cald, atunci, când/cum va fi?de ce scânceşte, oare?/ oare, dacă nu ştiu, ce pot să-i fac? –se umple leagănul cu plânsu-i,/ n-am nici un cântec s-o d ...

Mă uit la Maria Sâcâială, dar nu-i dă nici o lacrimă! Oare n-a impresionat-o cu nimic Tulburarea Semantică şi Sintactică şi Morfologică a textului pe care chiar acum l-am terminat de cetit? Cred că are Inimă de Piatră, dacă nici „Un bilet de Tren şi o Carte de Rugăciuni” n-a reuşit s-o răscolească, să-i ude ochii galbeni, să-i pornească Emoţiile, să-i accelereze ritmul cardiac!  Mă ia de mână ca pe-un plod şi mă duce în apropierea unei cruci de granit, pe care ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) și m-ai lăsat să-mi duc singurătateaca pe o cruce-n vârfuri de golgotecrizantemate, până-mi sângereazăochii pe rug şi sub uvedenrode (!) (!) și m-ai lăsat să-mi strâng ultima clipă,ca pe-o smerită, ultimă povară,şi s-o azvârl, aşa, să nu mai ştiecă m-a împins fulgerător pe scară (!) (!) n-am să te uit, frumoaso, niciodată,cum n-am uitat întâia zi de viaţă,cum n-am uitat să nu-mi aduc amintecă mo ...

Sigur că da! Urmez povaţa psihologului Mihai Cărare, îmi telefonez prietenii cei mai apropiaţi, Vasile Cherpedin şi Costică Prăpăd, şi ambii mi-o recomandă pe Maria Sâcâială, fostă Contabilă şefă în Atelierul de Vopsit Ciori, unde am lucrat şi eu între anii 2002-2006, ca expert/cotrobăitor Tehnic de Calitate! Cică madam Sâcâială e cea mai potrivită pentru Leac, poartă 55 de ani tereştri-n trup şi-n suflet, pantofi 44, rochii lungi şi strident imprimate cu mătăciu ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) mă duc până ACASĂ şi stau la geamul caremai cere şi mai cerne SEMINȚE de LUMINĂ,le trece în odaie, le-aşează sub icoaneşi văd ETERNITATEA la colţ cum se înclinăşi-mi scrie – cu CERNEALA aducerii aminte –pe aer, pe vedere, pe suflet, pe visare –contururi întremate dinspre SURÂSUL MAMEIcu mâinile întinse încet, mângâietoare (!) (!) mă duc până ACASĂ şi stau la geamul caremai cere şi mai lasă ochi ...