Sigur că da! cu toţi şi cu toate la GAC! dacă te pâra cineva, un spion al regimului care se anunţa foarte dur, că nu ai dus tot la "grămada" tuturor, a statului totalitar, adică, riscai să nu mai vezi soarele şi copiii, riscai "frăgezire şi îndreptare" în beciurile devenite camere de "educare"! dacă te puneai bine cu samsarii, te alegeai cu niscaiva privilegii, erai "văzut" bine, puteai să speri la un loc în "faţă"!... Sigur că da! în câţiva ani, n-a mai rămas nici un Š...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) în trecut e viitorul cel pe care am uitatsă-l observ, să-l gust, să-l chinui, să-l aud - uite, acume târziu să-l chem încoace, la trăit, la dans, la stat -pot să-l chem... şi, dacă vine şi mă-ntreabă de uium?ce să-i dau când mi-i prezentul numărat şi foarte scurt?când pleoapele-s cortine gata de cel gong finalşi când mâine-i fără şanse, plin cu vârf de alt trecut?când ascult ultima PARCĂ hohotind şi în ce h ...

Iată, au trecut cinci ani de la naştere. Am ajuns la șaizeci și cinci. Da, am șaizeci și cinci... şi o soră, Elena, în primul an de viaţă. Este foarte cuminte. Nu plânge. Şi mi se pare suspectă, mai ales că eu am boncăluit un cincinal. Iată, încep să vină portăreii şi trimişii "speciali" pe la porţile oamenilor. Vin zâmbind mefistofelic, adică rânjind. Vin să convingă gospodarii să se treacă şi să-şi dea averea, indiferent că-i mare sau mică, la Gospodăria Ag ...

Din colecția "Cele mai simple poezii rămase tablou" (!) cu picioarele în prăpastie şi cu sufletul pe mal,citeşti "Crimă şi pedeapsă"... și crezi că se poate –domnul Raskolnikov admiră salcâmii a ultima oarăşi zice patru cuvinte: zarurile au fost aruncate (!) (!) cu sufletul în prăpastie şi cu picioarele pe mal,citeşti "Idiotul"... pe-nziuate şi pe-nserate –prinţul Mîşkin rupe şi mănâncă flori de salcâmşi spune cinci cuvinte: zarurile nu au fost aruncate (!) ( ...

Mama, sfânta mea mamă, să nu-mi mai dea lapte?! Oare nu mai vrea? Oare nu mai are? Oare nu mai poate?... Desigur, nu-mi vine să cred, sunt uluit! sunt nedumirit şi nu mai plâng! uit să mai urlu! nici mamei nu-i vine să creadă că Ion, uricul cu atâtea naşe de botez, nu mai varsă lacrimi pe lutul din odaie, pe ţărna ogrăzii, pe cărare şi pe drum, pe arăturile de primăvară şi de toamnă, pe zăpezile mari cât copacii, pe ţinuturile cu verdeaţă autentică, nu acele invocate ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" vino, draga mea suveică!/ – te blestem, dacă nu vii:veci să-ţi cadă luna-n teică/ şi iubirea-n păpădiicând mai mergi şi tu la apă,/ să te răcoreşti un pic,la picioare...şi să-nceapă/ Dorul Marelui Nimic !!! vino, draga mea suveică!/ – toate cele mi se frângsub cămaşa mea de neică,/ de naiv, de gol, de stâng:eu am pus războiu-n poartă/ – un război şi sfânt şi drept –vino, arta pentru artă-mi/ ţese d ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) cămaşa ta-i ţesută din cămaşa pe care mi-a urzit-o mama când cocea iubiri şi turte pe o plită, la marginea războiului, plângând că nu mai are nici măcar o clipă pe care să o toarcă din fuior, s-o facă ghem şi s-o alcătuiască - aşa, ca pe o pâine în cuptor (!) (!) ş-apoi - rupând-o simplu, într-o mie şi una de bucăţi, s-o dea la toţi - şi să mâncăm şi s-ascultăm războiul şi glasul ei: "nu ştii, ...

Hai, gata cu cheful, gata cu chiolhanurile, gata cu toate bunele şi relele post/ritualice! mai am de plâns, mai am de urlat! am de învăţat mersul pe jos! că, uite, biata mama s-a săturat să mă tot poarte în braţe şi să mai şi fie blândă cu nazurile mele! am de învăţat să vorbesc, fiindcă, uite, nu-i pot răspunde mamei la întrebări, nu-i pot da răspunsuri la întrebările sale despre mine, despre comportamentul meu ciudat pentru fragedul timp şi pentru frageda vreme a pr ...

Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău a Vieţii, un fel de extaz al Morţii! care mai de care se întrece în a-mi spune ce am să fac la şcoală şi după şcoală, ce am să ajung, unde am să ajung!... Iată, ţaţa Pachiţa, sora lui Ion Creţ ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) un câmp de luptă cu garoafe negreopreşte şi pietrifică soldaţii -războiul ăsta nu e pentru ei,acest război e pace pentru alţii (!)(!) ei duc în buzunarul de la pieptgaroafe roşii, care or să vinăcu-n glonte mai deştept şi nimeritexact în locul care dă lumină (!)(!) ei au fotografii în buzunare,lângă adresa mamei de acasă -vine un glonte, perforează blândşi rătăcit iubita lor frumoasă (!)(!) sunt un soldat ...