Evaluaţi acest articol
(31 voturi)
5 comentarii

Istoria oficială a Centrului Eparhial al Dunării de Jos începe pe 17 noiembrie 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înfiinţat, prin Decretul domnesc nr.1617, o nouă eparhie, „Episcopia Dunării de Jos”, al cărei întâi ierarh a devenit Melchisedec Ştefănescu. Pentru a cinsti importanţa acestei eparhii, aflată din punct de vedere geografic la intersecţia culturilor orientale şi occidentale, în perioada episcopului Partenie Clinceni (1866-1902) a fost construită în Galaţi o clădire impunătoare – Palatul Episcopal, faţă în faţă cu zona în care este astăzi Grădina Publică.

Piatra de temelie a fost aşezată oficial în anul 1898, iar pe 8 septembrie 1901, noua şi somptuoasa clădire a fost inaugurată. Palatul Episcopal a suferit daune importante în urma cutremurului din 1940, care au fost remediate cu mari eforturi în următorii doi ani. În 1963, destinaţia clădirii Palatului Episcopal a fost schimbată de guvernanţii acelor vremuri, acesta găzduind, până în septembrie 2012, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi. Ca urmare a demersurilor iniţiate de către ierarhul Dunării de Jos, ÎPS Arhiepiscop Casian, clădirea Palatului Episcopal a fost retrocedată Eparhiei în anul 2006. Din anul 2004, Palatul Episcopal se regăseşte pe lista monumentelor din judeţul Galaţi, la poziţia 137, cod GL-l-m-B-03036.

Soluţia restaurării, fondurile europene

Beneficiind de oportunitatea oferită de Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 – „Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.1 – „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe”, Arhiepiscopia Dunării de Jos a demarat în anul 2009 un amplu proiect de consolidare, reabilitare, modernizare şi dotare a Palatului Episcopal. Prin decizie chiriarhală, s-a hotărât înfiinţarea aici a Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.
Proiectul „Consolidarea, reabilitarea şi modernizarea Palatului Episcopal – Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la „Dunărea de Jos” a fost depus în ziua de 7 decembrie 2009, pentru ca la data de 27 septembrie 2012 să se semneze contractul de finanţare, în valoare totală de 15.098.011,36 lei. Din această sumă, 11.769.404,52 lei au reprezentat finanţarea nerambursabilă asigurată de Uniunea Europeană şi Guvernul României.
Asocierea dintre firmele Dedal Bahamat SRL şi Romlotus Instalaţii SRL, ambele din Galaţi, a fost desemnată câştigătoare a proiectului, în urma procedurii de achiziţie publică a contractului pentru execuţia lucrărilor şi furnizarea dotărilor, derulată în perioada 2-26 noiembrie 2012. Execuţia contractului de lucrări a demarat pe 4 decembrie 2012, iar pe 16 octombrie 2014 s-a finalizat recepţia lucrărilor.
„Clădirea a suferit din cauza condiţiilor zonei, ale amplasamentului.  Pânza freatică pune foarte mari probleme, în momentele ei maxime ajunge la 3,4 metri de la suprafaţă, în condiţiile în care clădirea merge până la minus 5 metri, deci este o presiune extraordinară pusă pe clădire. Dar cu specialişti, cu ajutorul constructorului, care s-a ocupat de proiect, s-a reuşit stoparea infiltraţiilor prin metode moderne, eficiente, chiar soluţia finală a ajuns undeva din trei ţări: America, Japonia şi Germania. Au fost elemente îmbinate aplicate în zonele respective şi care au dus la rezolvarea acestei probleme şi sperăm să rămână aşa. Înaltpreasfinţitul părinte arhiepiscop a urmărit îndeaproape proiectul – cred că n-aş exagera dacă aş spune că aproape zilnic a fost aici pe şantier – şi aşa s-a reuşit ca tot ceea ce era în proiect să se realizeze, poate chiar şi mai mult.
Pânza freatică nu este numai o problemă a palatului, ea afectează toate clădirile din jur, din cauza unor lacuri subterane care se pare că s-au format din cauza construcţiilor din ultima sută de ani”, spune preotul Ilie Cosmin, directorul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos.

„O pagină din istoria acestei zone”

Aşadar, activitatea Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos a început, practic, în 2015, iar în decembrie a „bifat” cel de-al patrulea an. Interesant este că unul dintre indicatorii de performanţă asumaţi prin proiect, acela ca muzeul să înregistreze 20.000 de vizitatori în cinci ani, a fost deja depăşit de peste cinci ori: după primii patru ani de funcţionare, numărul celor care au trecut pragul muzeului a ajuns la 117.702 persoane.
„Este un muzeu mixt, care oferă o paletă mai largă faţă de un muzeu obişnuit şi care încearcă să ofere o pagină din istoria acestei zone. Iar pagina asta, ca să fie completă, trebuie să treacă şi prin faptele istorice, şi prin cultură, şi prin spiritualitate. Tocmai asta încercăm să oferim”, spune preotul Ilie Cosmin.
Muzeul este structurat pe trei secţii principale: Istorie; Cultură creştină, educaţie religioasă şi etnografie; Spiritualitate creştină.
Dovezile bogăţiei spirituale ale creştinismului şi ulterior ale ortodoxiei în spaţiul Dunării de Jos sunt concrete, palpabile și bine puse în valoare, în cadrul sălilor ce prezintă  istoria creștinismului din cele mai vechi timpuri şi până în secolul XX. În primele săli ale expoziţiei, regăsim ceramică geto-dacică, romană și bizantină descoperită în siturile arheologice din arealul Dunării de Jos, completată de imaginea mormântului primului creștin de pe teritoriul țării noastre – Innocens. Excursia tematică este continuată cu prezentarea Mitropoliei Proilaviei, a obiectelor care au aparţinut lăcaşului de cult, extrase după Registrul de recensământ al oraşului Brăila din anul 1570 şi alte obiecte specifice epocii.
O sală special amenajată prezintă realizările celor mai de seamă voievozi din secolele XVII- XVIII ai Moldovei și Țării Româneşti: Vasile Lupu, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, respectiv reproduceri ale portretelor ctitorilor după tablourile cele mai cunoscute şi tipărituri valoroase, cum ar fi Cazania lui Varlaam (Iaşi, 1643), Îndreptarea Legii (Târgovişte, 1652), Biblia lui Şerban Cantacuzino (București, 1688). Regăsim expuse şi volume tipărite de Antim Ivireanul, dar şi cursuri editate de V. A. Urechia.
În Lapidariu se pot admira copii ale Pisaniilor Bisericii Precista – Galaţi şi Bisericii Mănăstirii Măxineni – Brăila.
Documentele de epocă sunt impresionante. Putem vedea, de exemplu, un document datat 11 ianuarie 1495, prin care Sfântul Voievod Ştefan cel Mare îl miluieşte pe unul dintre spătarii săi cu „giumătate din satul Piscu, partea de sus şi moară”. Nu foarte departe, un alt document, din 24 noiembrie 1692, cu sigiliul brâncovenesc, prin care mânăstirii Măxineni i se dăruiesc de către domnitor taxe „pre jumătate de la toţi care trec preste apa Siretului şi preste apa Prutului”. Icoanele din secolul al XVIII-lea îmbogăţesc şi ele secţiunea destinată istoriei.

Biserică trasă cu remorcherele în Dunăre

Secţiunea Cultură creştină, educaţie religioasă şi etnografie este dedicată învăţământului bisericesc şi interacţiunii dintre cultura ortodoxă şi cea laică. Predomină icoanele vechi, realizate în diferite stiluri şi în tehnici variate. Sala memorială este destinată preoţilor, monahilor, dar și studenților care au suferit sau chiar au murit pentru credinţa lor în timpul regimului comunist. Putem vedea aici fotografii vechi cu biserici ale Galaţiului care astăzi nu mai există, inclusiv cu biserica Sf. Gheorghe, una dintre cele mai de seamă biserici din Galaţi, care era situată în zona actualului restaurant Panoramic de pe faleză şi care a fost trasă cu remorcherele în Dunăre în anul 1962. Tot aici, o impresionantă mărturie din „zarca” (celula n.red.) Penitenciarului din Galaţi a mitropolitului Antonie Plămădeală.  
Preoți de seamă și personalități care au marcat cultura și viața spirituală a eparhiei Dunării de Jos sunt prezentați în fotografii, alături de activitățile și operele lor. Regăsim şi un colţ dedicat memoriei regretatului cercetător Paul Păltănea, îmbogăţit cu maşina sa de scris şi cu alte obiecte personale donate de familia sa.
În sala de etnografie au fost reconstituite secvenţe ale interiorului casei ţărăneşti etalate alături de costumele populare specifice județelor Galați şi Brăila, precum şi de obiecte din gospodăria ţărănească tradițională, printre care şi un lin – o construcţie din lemn care putea fi folsită atât ca barcă, cât şi ca zdrobitor pentru fructe.
În cadrul secţiei Spiritualitate, la etaj, în holul central, este expus o parte din mobilierul original al sălii de oaspeţi. De mare interes sunt veșmintele care, alături de sfinte vase, cărţi etc. întregesc colecţia de obiecte personale ale ierarhilor Dunării de Jos, începând cu episcopul Melchisedec Ștefănescu, până astăzi. Odată cu reabilitarea întregului Palat Episcopal, s-a restaurat şi Capela fostei reşedinţe arhiereşti. Lângă capelă, pe plafonul scării de acces s-a descoperit un fragment din pictura originală, care a fost restaurată. Aceasta, alături de piatra de pe sfânta masă, folosită la data de 8 septembrie 1901, sunt printre puţinele obiecte originale păstrate.

O carte veche de cinci secole

L-am întrebat pe directorul muzeului gălăţean, preotul Ilie Cosmin, care sunt cele mai valoroase exponate ale muzeului: „În ordinea vechimii, avem un exemplar de carte veche tipărit la Veneţia în anul 1538 şi o icoană zugrăvită pentru Biserica Greacă din Brăila reprezentându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail, din 1711, şi aici mă refer la obiectele aflate în proprietatea Arhiepiscopiei. Pentru că dacă am vorbi şi de cele care sunt în acest muzeu în cadrul parteneriatelor cu Muzeul de Istorie din Galaţi, Muzeul de Istorie din Brăila şi din Tecuci, sunt vestigii arheologice care merg până în mileniul 3-4 î.Hr”.
În cadrul Muzeul Istoriei Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos funcționează şi patru laboratoare: unul de restaurare icoane şi tablouri, un altul de restaurare metale, un laborator de restaurare carte veche şi o secţie de conservare a  patrimoniului cultural. Totalul obiectelor de patrimoniu (exponate permanente plus cele din depozitele muzeului) este de aproximativ 4.500.

2018, un an important

2018 a fost un an foarte important pentru muzeu, ne spune directorul pr. Ilie Cosmin. „Am oficializat două parteneriate care s-au bucurat de un succes foarte mare, cu Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard” şi cu Universitatea „Dunărea de Jos”. În foaierul teatrului am amenajat o sală de expoziţie, unde am avut două expoziţii în anul care a trecut, în parteneriat cu un colecţionar de la Bucureşti, inginerul Cristian Dumitru, care are nişte colecţii foarte mari, de la jucării, până la elemente din război, e foarte pasionat. În Sala paşilor pierduţi de la Universitate am avut două expoziţii, una de pictură monumentală, intitulată „Octavian Smigelschi, promotor al unităţii româneşti” (un  pictor din Transilvania, de la început de secol XIX) şi acolo am avut câteva proiecte de-ale lui, nişte pânze de dimensiuni impresionante, de 5 metri înălţime cu 3 metri lăţime, de 10 metri lăţime cu 6 metri înălţime, pânze care ar fi greu de expus într-o sală mică, iar în Galaţi a fost singura sală care se preta la aşa ceva. Ne-a bucurat că, timp de aproape două luni de zile, a fost vizitată de vreo 20.000 de oameni”.

Zona regală a palatului de la Galaţi

Când urci la etajul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, în partea dreaptă poţi vizita zona regală a fostului Palat Episcopal. Palatul chiar a avut oaspeţi de seamă de-a lungul istoriei sale, un loc central pe lista acestora ocupându-l membrii familiei regale a României. În anul 1906, atunci când s-a aşezat piatra de temelie de la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, „principii moştenitori Ferdinand şi Maria au fost primiţi şi cazaţi în acest palat, unde a fost amenajată o zonă care a servit şi ca reşedinţă regală. Iar acea zonă a palatului s-a păstrat cu acest scop până spre momentul în care palatul a fost confiscat. Zona a fost folosită atât de familia regală, cât şi de reprezentanţi ai acesteia, care au fost primiţi cu onoruri şi cazaţi în acel spaţiu”, spune preotul Ilie Cosmin. Zona regală include şi un balcon închis, cu o privelişte foarte frumoasă spre parcul palatului, care le-a oferit momente de relaxare membrilor familiei regale în vizitele lor la Galaţi.

Proiecte şi parteneriate

„Pentru 2019, an declarat în cadrul Patriarhiei Române ca An omagial al satului românesc şi An omagial al traducătorilor bisericeşti, avem câteva proiecte în derulare. Unul dintre ele este realizarea unui studiu, la nivel de eparhie, pentru a identifica ce se mai păstrează din valorile culturale, spirituale și identitare, formate, păstrate și transmise în spaţiul de la sat. Cercetarea va fi finalizată prin expoziţii la sediile protoieriilor şi editarea unui catalog selectiv cu cele mai importante elemente descoperite. Avem, de asemenea, un parteneriat cu Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, care va organiza la noi expoziţia „Grup4+3”. Mai avem în plan două expoziţii, una de pictură cu artişti bisericeşti şi laici, intitulată „Veşnicia s-a născut la sat”, şi alta de etnografie, intitulată „Mozaic etnic în satul românesc”. Lucrăm şi la expoziţia „Contribuţia tipăriturilor bisericeşti la formarea culturii şi limbii române”, pe care o vom itinera în mai multe locuri din ţară”, încheie directorul muzeului, preot Ilie Cosmin.

Acest articol a fost publicat pe www.PressHub.ro și www.viața-libera.ro în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.

Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.

Citit 3592 ori Ultima modificare Marți, 26 Februarie 2019 10:47

5 comentarii

  • postat de gheorghe Duminică, 03 Martie 2019 09:02 172.103.233.*** Link la comentariu
    2
    1

    Multumesc Cristi!
    Sa-i ajute Dumnezeu pe Parintii nostri duhovnicesti sa realizeze tot cew isi propun!
    Se apropie sfarsitul veacului si ratcacitii/anrhistii/rebelii sint tot mai multi si tot mai spumegati la gura sa arunce cu laturi si scarbe in sfanta si dreapta credinta.
    Vai acelora care cred ca pot infrunta ordinea dumnezeiasca si care se impotrivesc Sfantului DUh!
    Nesimtirea din caderea din Har nu scuza - stiti ca Dumnezeu iubeste si are rabdare si - cu toate acestea - vad cum amaratii expeima nemultumire fata de iubirea si ascultarea de Domnul....
    Iarta-i Doamne ca nu stiu ce prostii si rautati care osandesc spun...

    Raportează
  • postat de eu Luni, 25 Februarie 2019 22:16 89.137.30.*** Link la comentariu
    6
    6

    De ce nu o restaureaza actualul proprietar?
    Te pomenesti ca nu au bani saracii de ei...

    Raportează
  • postat de arta si cultura Luni, 25 Februarie 2019 18:10 89.137.137.*** Link la comentariu
    9
    11

    N-am saturat de icoane, cruci, popi, cimitire, cultul mortii, iad, flacari si alte bazaconii. In tarile civilizate si nu inapoiate cladirea aia era pusa in valoare intr-un mod cu totul exceptional , practic si frumos.

    Raportează
  • postat de Alergatorul de pe Faleza Luni, 25 Februarie 2019 08:28 94.177.47.*** Link la comentariu
    32
    15

    Felicitari Episcopiei Dunarii de Jos pentru restaurarea cladirii istorice si punerea ei in valoare! Cand se vrea, se poate!

    Raportează
  • postat de dragos Luni, 25 Februarie 2019 07:59 5.2.209.*** Link la comentariu
    14
    33

    o cladire furata de popi culturii galatene...acum tablourile stau prin hale...rusine enoriasilor care se duc la aceasta biserica si dau girul lor acestor popi.

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.