Psalmul Paradoxului Postum (dosarele XYZ)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

înfloresc salcâmii – ce înalt,/ ce adânc şi ce frumos rimează

eu(l) meu bătrân cu celălalt/ pur şi simplu şi rămas acasă !!!

 

şi atunci şi-acolo înfloreau/ negreşit, liturgic – parcă ieri-i

când – cutremurat – ştiam că vreau/ să învăţ miracolul tăcerii

şi să scriu curat, direct pe cer/ şi pe (ne)murirea de sub talpă:

doamne, nu-i nimica efemer/ într-această simfonie albă,

nu-i nimica mai adevărat/ decât astă laică minune –

sub salcâmul vechi sunt fermecat,/ ştiu de ce, însă nu pot a spune !!!

 

îmi tresare inima şi îmi/ aminteşte – cu desăvârşire –

cum într-o pădure de salcâmi/ (n)-am crezut că mi se dă iubire !!!

 

îmi rămâne-n suflet şi în gând/ cum rămân eroii într-o carte –

înfloresc salcâmii pe pământ.../ şi-nfloresc şi dincolo de moarte !!!

(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)

Citit 7464 ori Ultima modificare Luni, 02 Septembrie 2019 16:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.