O SĂMÂNŢĂ de PASĂRE (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor

şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele –

nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat

să port în spinare un cer apăsător şi fără stele

fiindcă am întrerupt o mie şi unu de cântece –

cu praştia blestemată a copilăriei le-am întrerupt

când credeam că sunt cel mai viteaz şi voinic,

dar cel mai prost din cei de asupra şi dedesubt !!!

 

când mă văd, păsările se scad şi ies din cântece

şi intră în ouă, departe de suferinţă şi nerăbdare –

nu ştiu de ce nu au aflat că scriu o mie şi una

de poezii, adică o mie şi una de cereri de iertare,

că am aruncat praştia, că povara este foarte grea –

poate or să afle şi or să clocească pe cer o stea,

să nu mai fiu singur, să nu mai fiu ca o întrebare

fără răspuns – o, sămânţă de pasăre, inima mea !!!

Citit 8354 ori Ultima modificare Marți, 07 Ianuarie 2020 18:07

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.