Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" CALE, GÂND și VIS (atât)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ostenit de cale, mă opresc/ şi mă uit în urmă: nu s-aude,

nu se-ntâmplă nimeni şi nimic/ - doar tăceri adânci, (ne)cunoscute,

doar cadavrul timpului pierdut/ în cruzime, dragoste şi milă:

ochi opriţi deschişi până la cer/ - ca un câmp de luptă inutilă!

Ostenit de gânduri, mă aplec/ spre uitare, poate se îndură

să mă izgonească din trecut,/ unde am trăit fără măsură

şi am râs şi-am plâns (ne)cugetat/ despre viaţă, dar şi despre moarte,

iar acum nu pot să mai suport/ propria mea tristă greutate!

Ostenit de visuri, mă trezesc/ şi mă văd încolo, înainte,

dincolo de capăt, pe un câmp/ gol, extemporal, fără cuvinte -

şi nu-i nimeni, şi nu e nimic:/ nici curaj, nici frică şi nici milă,

doar tăceri adânci, care-amintesc/ de-o izbândă veşnic inutilă!

Citit 5955 ori Ultima modificare Marți, 06 Iulie 2021 21:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.