LUMINĂ CALDĂ şi LUMINĂ RECE [o amintire cu poetul Ioanid Romanescu, în ziuă aniversară]

LUMINĂ CALDĂ şi LUMINĂ RECE [o amintire cu poetul Ioanid Romanescu, în ziuă aniversară]
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"

(!) timp azvârlit în spaţiu de când - LUMINĂ CALDĂ

să păcălească lumea aceasta şi cealaltă -

clipa dintâi se vede, s-aude şi acum,

sfărmându-se în sine, trasoare şi dum-dum (!)

(!) spaţiu - nimic în sine, bigbang - să-ncapă totul,

apoi - din clipa-ntâia în clipa-ntâia - rodul

scâncind fără de lege, spre lege şi-n delir,

hrănindu-se din însuşi, fiindu-şi cimitir (!)

(!) ce viaţă?... şi ce moarte?... ce fleacuri în mişcare,

vecie-n dorul lelei, sublim din întâmplare,

frumos şi-urât cu silă, dar şi cu drag făcut

să-şi re/cunoască sinea n-acest ne/cunoscut (!)

(!) sămânţă-n clocotire, infarctul umbrei, nalt,

din celălalt acesta, acestui celălalt -

se vede şi s-aude cum stă atunci să plece

spre-acum, spre păcăleală şi spre LUMINĂ RECE (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 5473 ori Ultima modificare Marți, 03 Octombrie 2023 14:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.