DIN CÂND ÎN CÂND (poem la capătul răbdării)

Evaluaţi acest articol
(4 voturi)

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"

(!) din când în când (mai des, mai rar)/ zicea că trebuie să vină,

zicea că fuge în trecut,/ aici, la mine, în grădină,

zicea că lasă-n viitor/ prezentul tot, minciuna toată,

şi vine-ncoace, s-adormim/ aici, la mine, în livadă,

şi să visăm ce n-am visat/ în viitor, măcar o dată:

cămaşa mea de mire-iov,/ rochia ei de miră-fată,

şi-o nuntă lungă, pe doi cai,/ cu mulţi frumoşi, multe ilene,

mulţi zmei cu/minţi şi eleganţi/ şi-mpodobiţi cu sânziene (!)

(!) și mă tot uit... şi mă tot uit.../ mă uit încolo şi încoace

cum intră pacea în război/ şi cum războiul intră-n pace,

cum spaţiul/timpul meu s-a spart/ şi a căzut peste lumină (!)

(!) din când în când (mai des, mai rar)/ zicea că trebuie să vină (!)

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Divina Tragedia, Colecție

Citit 9335 ori Ultima modificare Miercuri, 10 Aprilie 2024 12:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.