OMUL fără AZI (psalmul așteptării eterne)

OMUL fără AZI (psalmul așteptării eterne)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

vino aşa - aşa vino la mine,/ dar nu acum, nu astăzi - te aştept

mâine sau ieri, ştii unde, tot acolo,/ în colţul cu păianjen înţelept,

în colţul cu icoană şi memorii,/ cu timp oprit, cu praf pe busuioc

şi pâlpâire-n candela străveche,/ sub care, suspinând, mă duc şi rog

maternitatea şi dumnezeirea/ acestor vremuri, câte mai avem,

să-ndemne lumea dincolo de sfadă/ şi dincolo de silă şi blestem,

să facă alta, dacă nu se poate/ vro îndreptare-n cest străin „acum”,

s-aprindă alte suflete şi stele/ cu „viu” răzvrătitor supra postum!

încă aud chemări în/spre memorii/ şi şoapte sub înaltul meu paing,

văd ochi încă lucind în lăcrămare/ şi, unul câte unul, cum se sting!

vino aşa, vino acum - adâncul/ nu trebuie să s/cadă - să nu cazi

în resemnare, te aştept acolo,/ dar - pân-atunci - sunt omul fără azi!

Citit 3313 ori Ultima modificare Joi, 17 Aprilie 2025 10:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.