Da, aşa a zis. Ieri, duminică, a zis. La apă-n Vale eram, când a zis. La teică. Ea-şi bălăcea tălpile şi gleznele, iar eu îmi ostoiam setea nebună de apă. Că tare-mi place apa! De când mi-a spus mama că omul trăieşte cu apă şi cu aer curat, şi nu cu fum de tutun şi rachiu, beau apă de sec izvoarele Patriei şi inspir numai aer natural, fără nici o condiţie artificială. Cum zisei, suntem ieri, duminică, la teica cişmelei din Vale. Ileana-i frumoasă. Foc, nu glumă. � ...

(!) viaţa durează cât de mult e un tic-tac, trebuie-ntoarsă n-orice clipă... şi-nţeleasă aşa, frumos: cu aplecare şi cu drag şi cu fior de mire şi mireasă (!) (!) mireasă neagră ori mireasă albă, mire de alb, de negru - ce înalt şi ce adânc e visul de sub talpă, târât spre nuntă-n timpul celălalt (!) (!) şi ce alai: deşertăciune, amăgire - desfăşurarea propriei gândiri într-un GOL plin cu ce (nu) poate să se mire, cu ce (nu) ştie cât de firave-subţiri sunt l ...

Carevasăzică, madam Florica m-a turnat că nu i-am plătit chiria pe o lună şi că a umblat tot oraşul şi nu a găsit nimic din tot ce i-am scris pe listă!? Sunt somat, prin urmare, să mă comport cum huruie majorul, după plângerea madamei, nu? Aşadar, mă repliez şi-l rog pe marţialul Marin să-mi citească lista de bucate, să mă conving de ce şi cum nu se găseşte chiar nimic din ditamai nota cu alimente! Cu foaia într-o mână şi cu mâna cealaltă pe baston, cu fosta-mi ga ...

(!) sunt un biet căpcăun – lumea zice că-s rău,c-am muşcat din frumos şi din sufletul tău,nu-mi dă nimeni un sfanţ, nici măcar un coltuc –nu-i mai bine să tac, să las tot, să mă duc (?) (!) lumea râde că plâng şi mă face urât –şi mi-i milă de toţi, şi-mi stă sufletu-n gât –hai şi tu să aprinzi lumânare de veci –eşti ileană şi vreau să m-asculţi, să-nţelegi (!) (!) ai să vezi cât de trist, ai să vezi cât de greuva să fie – de-acum – drumul ...

Plutonierul major stă-n poarta Miliţiei. Parcă ştie că "pic" la ţanc. De fapt, este normal ca un constatator de infracţiuni şi executor de legi să ştie tot, nu? Că nu m-a chemat să jucăm table sau ţintar, nu? Trebuie să fie ceva necurat la mijloc! Nu zadarnic mă priveşte de sus! Are, aşa, un aer marţial! Are un aer de miliţian umplut cu maliţie! Şi se bălăbăneşte de pe-un picior pe altul! Şi-şi bălăngăneşte bastonul/ argumentul de cauciuc! Şi radiază de satisfac ...

(!) frumoaselor femei din totdeauna, cămaşa voastră o descântă luna, la sânul vostru scâncetul se face                                                                                             surâs, lumină, linişte şi pace (!) (!) absenţa voastră orişiunde doare - când vă-ntâlnesc, poeţii dau în floare şi scriu cea mai frumoasă poezie despre ce sunteţi voi: minunăţie (!) (!) c ...

Proprietarul casei în care stau cu chirie în Vadul Ungurului îmi şopteşte că-l ştie pe plutonierul Marin, un major cam dur în cuvinte puţine şi-n comportament. Şi cică trebuie să-i scriu ceva lacrimogen ca să mă ierte pentru ceea ce încă nu ştiu că am greşit. Iau o coală A4 şi mă grăbesc să des/compun un fel de scrisoare de întâmpinare a dezastrului posibil, un fel de pavăză preventivă pentru întâlnirea cu satrapul Marin major. Şi uite cam aşa încep să scriu: ...

(!) am un Zmeu deştept din Fire,/ căutat odinioară -nişte proşti l-au dat afară/ dintr-o Carte de Cetire (!)(!) stă pe dealuri şi Lucrează/ - are Farmec şi Livadă -nimenea nu vrea să-l vadă/ cum zadarnic face pază (!)(!) nimenea nu vrea să vină/ la furat de poame multe -ori să vadă, să asculte/ lungi poveşti despre Lumină (!)(!) nici măcar Frumosul care/ - blond viteaz odinioară -distrăgea Zmeul pe sfoară/ şi-i spunea cuvinte rare (!)(!) chiar Ileana cea nurlie/ a uitat ...

În a doua Copilărie (de la cincisprezece la douăzeci de ani, între 1967 şi 1972, adică) mă aflu în Galaţi, locuitor vremelnic în bloc internat al unei şcoli, dar şi chiriaş la cel puţin o duzină de gazde mai mult ori mai puţin im/pertinente şi in/decente pentru modul meu de a vedea viaţa în alergare după moarte. Fiindcă, în esenţă, nu asta face „omul” între cântecul de leagăn şi prohod? Şi chiar asta face „bietul” om: andantino ori lento, fiecare-şi execută ...

(!) am început să nu mai vreau, să nu mai pot rămâne-aici, mă duc la loc, la timp, la mod, mă nalţ încet, încet, încet/ - ştiu că sunt singurul poet care-a (de)scris pământul tot şi cerul tot (!) (!) a fost adânc pe sus, a fost înalt pe jos cuvântul meu prea(ne)milos, (prea)credincios - mi-a arătat cum să nu cad/ nici din rotund, nici din pătrat, cum să rămân sclav de candori şi majestos (!) (!) cuvântul meu - cel de la voi şi pentru voi, prieten bun şi blând în ...