Am fi tentați să credem că intențiile rusești de a "elibera" principatele române, indiferent sub stăpânirea cui erau, sunt de dată recentă, dar ele există de mai bine de 300 de ani. Unul dintre cele mai importante momente a fost în urma războiului ruso-turco-austriac (1787-1792), purtat în timpul împărătesei Ecaterina a II-a.
Aliații ruso-austrieci stăpâneau în 1788 aproape în întregime Țara Românească și Moldova, iar în primăvara lui 1789 ajungeau în zona noastră. Brăila, raia otomană, era cucerită prin luptă, fiind uciși 20.000 de turci. Galațiul se predă pașnic, cel puțin așa declara atunci generalul rus Suvorov: "Slavă Domnului, Galațiul e al nostru, și-a deschis porțile glorioasei armate ruse!".
Urmarea ne-o detaliază istoricul Constantin Giurescu: "în mai, rușii ard Galații în așa hal, încât numai zidurile înconjurătoare ale mănăstirilor mai arătau locul orașului".
În imagine, jurnalistul și scriitorul Victor Cilincă studiază harta Moldovei și a Țării Românești, anexată lucrării "Viața și vremurile Ecaterinei a II-a", publicată în 1797 și care prezintă în 238 de pagini războiul în urma căruia rușii s-au întins până la Nistru, ajungând pentru prima dată să fie vecinii Moldovei.
Clădirea care adăpostește în prezent Regionala CFR (str. Domnească nr. 51) este Casa Lambrinidi, ridicată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de un comerciant grec. L-a găzduit în mai multe rânduri pe domnitorul Carol I, însoțit o dată și de prințul moștenitor al Suediei. În secolul XX a fost sediu pentru Curtea de Apel, apoi pentru liceul de fete "Mihail Kogălniceanu".
100 comori pe hârtie, în 100 de locații importante ale Galațiului, timp de 100 de zile
"România pe hârtie în 100 de chipuri" este un proiect privat dedicat Centenarului, realizat de Institutul Cultural "Ars Rediviva" (ICAR) și Asociaţia "Danube Media Center", a jurnaliştilor de la "Viaţa liberă".
