Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"
(!) sunt condamnat...căruţa este gata
să-mi ia ultima clipă şi s-o ducă
lângă butuc – mulţimea delirează,
numai călăul plânge pe sub glugă (!)
(!) sunt vinovat...şi merit condamnarea,
dar nu regret nimic...nu-mi pare rău,
ştiu c-o să vină Mama să mă nască
din îndurarea altui Dumnezeu (!)
(!) călăul ia securea, o ridică –
scânteietoare – tocmai în văzduh,
citesc tăişul şi mi-aduc aminte
de Tată şi de Fiu şi sfântul Duh (!)
(!) vine mireasa – ultima Salvare! –
dar nu am cap, nu mai pricep la rugă!
văd cum începe Mama să mă nască
şi cum călăul plânge pe sub glugă (!)
