Menta este o plantă aromatică cu proprietăți medicinale. Mirosul frunzelor de mentă este foarte puternic, înțepător, ușor de recunoscut, inconfundabil. Nimic nu se aseamănă cu mirosul frunzelor de mentă.
În folclorul românesc există expresia "a freca menta", care descrie lenea, comoditatea, "lălăiala".
Se pare că originea acestei expresii îşi are rădăcinile în Grecia antică. Pe atunci, se obișnuia ca mesele din lemn (din ce altceva să fi fost confecționate?) pe care se servea mâncarea în taverne să fie frecate cu frunze de mentă, pentru a înlătura mirosurile generate de resturile de mâncare ajunse accidental pe ele. Obiceiul s-a generalizat în toată zona Balcanilor, unde existau comunități solide de etnici greci. Cei mai înstăriți au adoptat acest obicei de a freca mesele cu frunze de mentă pentru a crea un miros plăcut în încăperi sau pentru a crea o senzație de prospețime, de "răcoare", mai ales pe timpul verii. Oamenii înstăriți aveau... servitori care se ocupau cu diferite munci în gospodăriile lor.
Să freci o masă cu frunze de mentă nu e ca și cum ai fi nevoit să cari sau să ridici "pietre de moară". Era considerată o muncă foarte ușoară. Unii dintre servitori și-au format un obicei... Pentru a evita muncile grele din gospodărie, se ocupau mai tot timpul cu frecatul meselor cu... mentă! Stăpânii, proprietarii gospodăriilor, au observat asta și, evident, au asociat această activitate cu lenea, cu evitarea muncilor mai grele.
De-a lungul timpului, expresia "a freca menta" și-a păstrat acest sens și înseamnă a trage chiulul de la muncă, a lenevi, a face o muncă aparent inutilă.
