Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
E sâmbătă – pe apa-i milenară/ se duc iertări, păcate, tot, tot, tot:
bune şi rele, sacre şi profane,/ şi scurt, şi lung, şi laic, şi bigot!
E sâmbătă – şi nu-i nici o scăpare/ din calea apei sale – hai s-o bem
pe toată, într-o clipă, fără milă,/ să nu-i mai fim şi poftă şi cherem!
E sâmbătă – vi-i sete? vi-i şi frică,/ vreţi şi păcate, însă vreţi şi rai –
ştiţi că aiastă apă se re/varsă/ în iadul îngrijit de Adonai!?
E sâmbătă – voi ştiţi de unde vine/ aiastă apă sfântă, şi, pe drum,
o murdărim cu sufletele noastre/ abandonate-n pulbere şi scrum!?
E sâmbătă – e zi de primeneală,/ zi de smerire, taină şi comând –
hai să clătim, cuminţi, aiastă apă,/ şi s-aşteptăm duminica, tăcând!
