Mereu nu a fost niciodată mereu (despre lună)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "şi caut, caut cheile furtunii,

            să pot ajunge dincolo de ieri,

            să mor aproape de sonata lunii,

            străpuns de lancea ochilor homeri"

                                            (anonim folk)

 

Miroşi a furtună, miroşi a zăpadă,

a secetă lungă, a plâns, a mister...

în rochie neagră, cu trenă uscată,

s-aude izbindu-se luna de cer!

 

Miroşi a cutremur, miroşi a ruină,

a hohote oarbe, a tot, a nimic...

doar luna s-aude cum cade-n grădină

şi strigă la mine că moare de frig!

 

Miroşi a triremă căzută pe gânduri,

lovită aiurea de zei şi corsari...

doar luna mai bate hulpavă pe scânduri,

pe sâni, pe picioare, pe ochii amari!

 

Doar luna mai suflă pe urmele mele

murdare de tot ce a vrut Dumnezeu...

adio, corabia mea de nuiele...

mereu nu a fost niciodată mereu!

Citit 7960 ori Ultima modificare Duminică, 07 Iulie 2013 15:52

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.