Gabriela Serian este una dintre puţinele românce - gălăţeancă, prin adopţie - care în ultimul deceniu a reînviat vechea, frumoasa şi istorica artă a ţesutului pânzei pentru casă. Pânză din care ţărăncile făceau, odinioară, prosoapele, dar şi elementele de bază ale costumului tradiţional: ia, poala, broboada - baticul sau marama. De loc, Gabriela este din Suceava şi a ajuns la Adam, comuna Drăguşeni, judeţul Galaţi, datorită soţului şi a împrejurărilor de după 1989. „După şcoala profesională, am fost repartizată la Giurgiu, unde am lucrat ca ţesătoare. La Adam am venit după soţ şi aici am revenit la dragostea dintâi a româncei, ţesutul pânzei, artă pe care am deprins-o în copilărie, la Suceava, de la mama mea Elena. La Adam, am încercat să mă perfecţionez în arta ţesutului pânzei de casă, pentru prosop, ie şi poale - piese esenţiale pentru costumul tradiţional românesc”, spune Gabriela.
Moştenirea de la mama
Asemenea româncelor de odinioară, Gabriela Serian a învăţat de mică - înainte de a şti cum se leagănă pruncii - cum se toarce, cum pune războiul, cum se nevedeşte, cum se pregăteşte firul şi, mai ales, cum se ţese. Pe scut, cum se menţine în vatra satului, cu firul veşniciei, trăinicia ţăranului român... "Mama ne învăţa cum să ne pregătim - cu propriile mâini - lada de zestre din care nu lipseau prosoapele de nuntă, ia, poala, catrinţa, brâul şi frumoasa maramă (sau batic), plus lăicerele. În funcţie de lada de zestre, ne era evaluată hărnicia şi dibăcia", povesteşte Gabriela.
Astăzi, lada cu zestre pentru naştere, cununie sau marea trecere este, cel puţin în părţile noastre, aproape o amintire. Din această amintire, încercăm să refacem povestea prosopului tradiţional românesc. "Din 2004, eu, maica Teodora de la Mănăstirea Adam şi câteva vecine din sat încercăm să reluăm firul tradiţiei, să ducem mai departe nobila artă. Am început cu prosopul, apoi cu ia - ca parte esenţială a costumului tradiţional de la Dunărea de Jos - pe care le lucrăm în cadrul atelierului mănăstiresc", zice meştera.
Sfatul etnologului
Începutul a fost greu, dar Gabriela s-a bazat pe sprijinul maicii stareţe Anastasia Cimbru, de la Mănăstirea Adam. "Pentru a începe cu dreptul, maica stareţă Anastasia a cerut sfatul etnologului nostru, Eugen Holban, de la Centrul Cultural Dunărea de Jos. De la acest cercetător am învăţat să ţesem şi să coasem cele mai frumoase prosoape şi cele mai autentice ii de la Dunărea de Jos”, spune gălăţeanca.
La un război de ţesut, Gabriela Serian ţese cea mai curată şi fină ţesătură din fir de bumbac, mai rar, şi din fir de mătase naturală. Ţese pânza albă, imaculată, pentru prosopul românesc, pentru ie şi mai nou, pentru maramă. „În funcţie de destinaţia pânzei, mai întâi, pregătim urzeala, nevedim în două, în trei, chiar în patru iţe. Petrecem firele de urzeală prin iţe şi prin spata de ţesut şi abia apoi facem pânza.”
Ştergarul românesc
Din mâinile măiastre ale Gabrielei am văzut că au ieşit frumoase ştergare româneşti, pe care, după ce le ţese, meştera - ajutată de maicile de la Adam - le împodobeşte, potrivit tradiţiei locului, cu cele mai frumoase şi arhaice semne de cusut. Pe albul imaculat al pânzei sunt brodate motive tradiţionale, în formă de cruce, prescură, cornele berbecului sau flori "foarte" stilizate. Sunt şi diverse semne geometrice care ne duc „la motivele cosmomorfe” - stea, soare - şi chiar la semne antropomorfe. Sub aspectul cromaticii, Gabriela ne spune că foloseşte, "cu predilecţie arniciul roşu şi negru, fiindcă domnul Holban ne-a recomandat să nu ne abatem de la aceste culori. Ţinem ca tot ce iese din mâinile noastre să fie românesc, autentic şi să păstreze unitatea cu vechea tradiţie”, spune Gabriela.
Astăzi, prosoapele Gabrielei sunt la mare căutare la hramurile bisericeşti de peste an. Sunt cerute şi de pelerinii care vin din străinatate şi, mai nou, chiar de orăşence... Prosoapele tradiţionale ţesute şi apoi cusute de Gabriela Serian şi maicile de la Mănăstirea Adam sunt realizate, mai ales, la comandă. Preţul variază în funcţie de mărimea şi de munca înmagazinată, deşi nu reflectă migala cu care se lucrează. Un prosop mic este 50 lei; unul mare este între 150-200 lei, ele fiind folosite atât pentru împodobirea icoanelor, cât şi în decorarea interioarelor.
Gălăţeancă prin căsătorie
Gabriela Serian (Ciobanu, de domnişoară) s-a născut acum 44 de ani în comuna Fântâna Mare, judeţul Suceava, în casa soţilor Elena şi Vasile Ciobanu. Este căsătorită cu gălăţeanul Adrian Serian şi împreună au doi băieţi care, cel puţin în acest moment, nu sunt preocupaţi de pasiunea mamei pentru arta tradiţională. Gabriela este absolventă de Şcoala Profesională în Industria Uşoară, după care a lucrat la Giurgiu, într-o ţesătorie, până în 1989. De un sfert de veac este stabilită la Galaţi, iar din 2004 este una dintre puţinele meştere în arta ţesutului pânzei "de casă".
Cât costă prosoapele tradiţionale
Prosoapele tradiţionale ţesute şi apoi cusute de Gabriela Serian şi maicile de la Mănăstirea Adam sunt realizate, mai ales, la comandă. Preţul variază în fruncţie de mărimea şi de munca înmagazinată, deşi nu reflectă migala cu care se lucrează. Un prosop mic este 50 lei; unul mare este între 150-200 lei, ele fiind folosite atât pentru împodobirea icoanelor, cât şi în decorarea interioarelor.
