În crâşma răposatului Vasile Valache... e linişte! De un miliard de ori mai linişte decât în blocul/ apartamentul moşului Mutelcă! Acesta comandă câte un coniac mic pentru fiecare, ne roagă să fim atenţi, se aşează pe bancă... şi începe!Blocul în care locuiesc/ suport calvarul/ nesimţirea din care tocmai am fugit este alcătuit din trei scări: Scara Richter, Scara Mercalli şi Scara Oschi! De douăzeci și trei de ani, adică de când fostul primar Dumitru Nicolae mi-a dat ...

Distinsul moş Ion Mutelcă locuieşte singur! Nevastă-sa, Maria, a murit de nopţi albe, dar şi de zile negre! Fiindcă deloc nu i-a fost uşor în „condiţiile” oferite de Panarama numită Democraţie!... Nu are soţie, dar are orologiu cu pendul! Exact acum, acest substantiv de „tortură” bate cincisprezece ceasuri şi jumătate! Bate corect, persuasiv, monoton şi indiferent! Cucul nu iese din „cuibar” pentru ca să (ne) anunţe şi el cât „am trecut”, cât „am prezent� ...

Din colecția „Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou” Motto:"Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!"(Iolanda Cremene)(!) am auzit că vine primăvaraspre aşteptarea mea, dinspre Bârlad -trebuie s-o întâmpin cât mai repedefiindcă vine cu trenul accelerat (!)(!) trebuie s-o aştept, este superbolăcum eşti şi tu şi cum erai odinioară,când eram îndrăgostit l ...

Chiar aşa! Oare unde o fi Maria? Oare „ştie” că i-am „călcat” domiciliul! Oare ne urmăreşte, cumva, de undeva? Dar, la urma urmei, n-am făcut nimic Rău! E limpede şi pentru Maria, credem! Ne-am comportat conform previziunilor sale, conform poruncilor sale! N-avem decât să-i mulţumim, să ne întrebuinţăm toată logica sub/conştientului şi să procedăm în consecinţă, adică să cetim – neapărat şi cu mare atenţie – opul scris de Cipolla...şi să vedem, apoi, da ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi închipui că dincolo e o lume visând/ în braţele unei mame uriaşe// dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie" (Ioanid Roma ...

Nici o reacţie la sfârşitul cetirii! Nici un tremur, nici un cutremur, nici o clipire şi nici un semn că „a plăcut” ori „nu a plăcut”! Nimeni nu cercetează pe nimeni! Tuspatru suntem încremeniţi! Statui neputincioase în magherniţa celei a/numite Maria, celei care „şi-a pus caru-n piatră” – cum încă mai zic nişte bravi ţărani ai acestei lumi, câţi au mai rămas după sfărmarea Curăţiei şi Sobrietăţii – şi dusă a fost! Aşa, ca să ne aducă într-astă ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Zic: iată un fluture negru pe o volbură albă! – iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu...e un mire pe marginea unei mirese, e un poem la începutul unui caiet!   Zic: iată un fluture alb pe o volbură neagră! – iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu. nu, nu, nu...e o mireasă pe marginea unui mire, e o cerneală la începutul unui sonet!   Zic: nu se poate, nu se poate...nu ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără minecum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât -s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamineşi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât (!)(!) ea nu ştia, eu nu ştiam/ cum face inima la vale,cum face inima când pierde/ din sângerosul ei câştig -ne-am dus pe dealuri să aflăm,/ din orizonturi catedrale,cum ne numim Singurătate,/ cum s ...

Chiar aşa! Oare cum se poate pune capăt MÂRŞĂVIEI în această Ţară, în acest Oraş? Păi, să cetim mai departe şi să vedem ce ne spune/sugerează Maria, da? E clar că asta vrea să ne înveţe, dacă am uitat, dacă nu ştim... sau dacă ne facem că nu ştim, da?... Prietenii mei tac! Sigur se recunosc printre cei observaţi de Maria, printre cei care trebuie SĂ PLĂTEASCĂ toate oalele sparte în DOUĂ MII DE ANI! Şi, după ce că sunt vinovaţi până-n măduva cozii de BABILON ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) bună să-ţi fie dimineaţa cestei duminici fără sprijinpentru cei loviţi de lance în bătaia inimii, departe,lângă apropierea celui fulger, celui curcubeu, celui vişin -fără de care nu se poate nici moarte fără povesteşi fără de care nu se poate nici poveste fără de moarte (!)(!) bună să-ţi fie ziua cestei duminici despre care se spunecă-i dată pentru hodină după şase zile de osteneală,şi despre care î� ...