Pe doamna din titlu am cunoscut-o la un rând! Şi nu la un rând oarecare, ci la UPU! Pentru cine nu ştie, sigla asta-nsemnează Unitate Primiri Urgenţe, adică locul unde te duci cu ambulanţa sau cu cercul când faci cod negru de boală, eşti primit cu braţele deschise, eşti îndreptat, împrospătat... şi pleci acasă nou-nouţ, ca şi cum a fost doar un vis urât!... Iată, doamna-i la spatele meu! Îndrăznesc s-o întreb ce are... şi cică are ceva la inimă... sau, mă rog, cică- ...

(!) am traversat atâtea sahare şi siberii, că mi-am tocit suflarea, picioarele şi gândul - şi-acum, când sunt aproape de capăt, să mă sperii de-o buturugă mică, de-un zeu al nesimţirii pe care nu-l mai rabdă nici cerul, nici pământul (?) nu, nu mă las în voia meschinăriei care-i şi slava ignoranţei şi moartea căprioarei (!) (!) nu, nu... înfrunt teroarea pe care o propagă (şi zi şi noapte, cinic) analfabeţii lumii - vlădică şi opincă sunt de aceeaşi teapă cân ...

Maria nu mai zice nimic! Zice că-i cel mai frumos şi trist poem despre plecare! Zice că regretă... şi n-o să se ierte niciodată pentru că nu a vrut să-mi dea mâna! Dar se bucură că sunt de acord să ne suim împreună, acum, la cer, pe scara pe care, iată, ne-a dat-o Dumnezeu aşa de repede! Nici măcar nu-mi mai pasă, nu mă mai interesează că n-am să mai ajung la tata şi la mama, cu lemnele pentru scară! Lasă, că n-or să se supere ei atâta de tare, mai ales că mama o ad ...

încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din inima pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat sau pe care le-am uitat!!! îţi mai aduci aminte ce noapte era, şi ce fel de întuneric era, şi ce fel de lună nu era, şi ce fel de stele nu erau, şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat??? şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai - chiar dacă nu te vedeam, chiar dacă nu mă vedeai, chiar dacă nimeni şi nimic nu ...

Sigur că da! O aud pe Maria cum adoarme în inima pădurii!...Sigur că da! Cred că şi Maria mă aude cum adorm în inima pădurii!...Doamne, ce sfântă-i această stranie adormire în inima pădurii! Să a/dormi în inima nopţii şi în inima pădurii, iată singurătatea singurătăţii unei sfinte Doimi! Fiindcă, pasămite, ce putem fi, eu şi Maria, altceva, decât o sfântă Doime?!...Ce frumos doarme Maria! Oare eu ştiu să dorm la fel de frumos? Oare ce visează Maria? Oare nu cumv ...

nu văd nimic, n-aud nimic, nici nu ghicescşi nici nu-ntreb vrun pământesc ori vrun ceresc,nu-mi pare rău despre nimic,/ nici nu nădăjduiesc nimic,n-am ce să dau şi nici nu am ce să primesc e bine-aşa...nu-i bine-aşa...nu cred nimic,nici într-un fel, nici într-alt fel, nu tac, nu strig,nu ţin la unu sau la doi,/ sunt mort şi-n pace şi-n război,nu vreau să-nvăţ nici cotcodac nici cucurig sunt lămurit...nu vreau palat şi nici bordei,nici cuc în frasin şi nici pupăză în ...

Maria-mi şopteşte că-i ostenită de atâta viaţă, de atâta nuntă, de atâta supărare, de atâta timp şi de atâta vreme...şi că vrea să se hodinească! Să se hodinească! Dacă-i nevoie, pot să-i şi des/cânt de leagăn şi de legănare! Dacă trebuie, pot s-o legăn pe picioare! Dacă trebuie, pot să-i recit cele mai frumoase poezii de dragoste, pot să-i aduc aminte cele mai minunate clipe din viaţa şi din moartea cuplurilor romantice absolute!...Sigur că da! N-o văd, dar s ...

(!) se spune „astfel”, dar se poate şi „aşa” când faci un caz imperativ din vrerea ta şi tot explici şi demonstrezi/ splendoarea celor trişti aezi la geamul dintre un „ceva” şi alt „ceva” (!)   (!) se poate spune, eu chiar spun...dar stau şi zic: ce adevăr, ce gând, ce vis, ce şiretlic să folosesc, şi ce motiv,/ s-aduc aici, definitiv, râsul şi plânsul universului antic (?)   (!) da, stau şi zic...şi zeii tac nepăsători – ne-au încercat în lat şi-n lun ...

(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai când n-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ, n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam, nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!)   (!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi, nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi, nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi (!)   (!) aceasta-i CALEA dintre MAMĂ şi NEANT, dintre ce ...

Încet-încet, nemaipomenit de încet, începe să se vadă şi să se audă cum se lasă seara următoare! Seara de duminică, adicătelea! Maria, încă în rochie de nuntă, se uită la mine şi-mi spune că vrea să se îmbrace în rochia „civilă”! Şi zice, ca şi cum n-aş şti, că trebuie să se dezbrace, mai întâi! N-am nimic împotrivă! Şi mai zice, ca şi cum n-aş şti, că nu trebuie să mă holbez când se dezbracă şi se îmbracă! Iarăşi nu am nimic împotrivă! Mă d ...