Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat... (pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)... nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”... dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi ...

poetul şi-a luat zilele şi nopţile următoare - şi le-a luat pe toate,/ nu l-a văzut nimeni, poetul nu avea nici un vecin,/ nici măcar un clavecin (!) avea doar o pasăre strigătoare,/ tocmai la Nichita Stănescu strigătoare, tocmai la Cerul proaspăt vopsit de ochii lui Mihai Ursachi, de ochii lui Ioanid Romanescu,/ de ochii lui Cezar Ivănescu, de ochii Mamelor noastre, de ochii Iubitelor şi Amantelor curate şi necurate - mereu proaspăt vopsit şi sfinţit de ochii Dumneavoastră, ...

Anul trecut, în 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au tulit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul... şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, gol ...

(!) vin oameni să-şi aduc-aminte/ că au mai fost odinioară aici şi-au devorat cuvinte/ rostite pentru prima oară (!) (!) vin preoţi şi cerşesc iertare/ pentru păcatele aceste şi pentru tot ce-i nerăbdare/ şi rău sub minunări celeste (!) (!) vin oameni şi încep s-audă/ rostogolirea curăţiei dinspre lumina (re)născută/ să se (re)vadă cât de vie-i (!) (!) vin lupi şi îndrăznesc să urle/ din răutatea lor firească - poeţii scriu frumos pe turle/ cuvinte care vor să n ...

Acolo... unde toate casele stau şi trăiesc şi mor la marginea satului, şi unde toţi oamenii sunt din ce în ce mai puţini şi mai rari, şi unde păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile în spinare, şi unde încă mai pulsează istoria în câteva inimi de cai, şi unde numai Ileana şi Zmeul şi Făt-frumos mai merg la Bibliotecă, şi unde nici o lacrimă parcă nu mai cade-n amintirea celor care au sfinţit cele mai frumoase şi mai blânde coclauri din Lume, şi unde toată vale ...

(!) şi dac-ar fi să batem ţurca înc-o dată şi să fugim cu zmeul vesel pe câmpii, ne-ar plânge mama de alean şi bucurie şi tatăl nostru ne-ar cânta despre copii (!) (!) şi dac-ar fi să batem poarca pe costişă şi să fugim după sticleţi şi popândăi, s-ar duce mama să ne spună la bunica, s-ar duce tata să ne spună la ai săi (!) (!) şi dac-ar fi să mergem iară către şcoală şi s-ascultăm de cel mai bun învăţător, mama ne-ar face turte, burcă şi covaşă, tat ...

Motto:"calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare/ calul călare pe calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare pe calul călare" (Adrian Păunescu) Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!... Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/ însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!. ...

Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... n-ai curaj, n-ai cuvânt, n-ai stofă, n-ai fler, n-ai dovadă,/ n-ai suflet, n-ai milă, n-ai gând, eşti plină de tine, eşti proastă,/ n-ai timp şi n-ai vreme de mine, dar zi-mi adevărul în faţă:/ ce-ţi trebuie? ce nu-ţi convine? ce vrei să-(ţi) mai fac? nu ţi-ajunge/ continua mea-ngenunchere? ţi-am dat lună nouă şi veche?!/ şi-acuma vrei lună de miere?! Eu n-am să-ţi mai spun niciodată/ să vii!... te-am trecut pe răboj ...

A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i � ...

Dragostea ta din stânga sufletului meu/ este imensă, drept pentru care am să vin să-ţi dăruiesc/ o recompensă! Te rog frumos şi elegant, comoara mea/ cea mai frumoasă, în seara asta, pe la zece fără cinci,/ să fii acasă! Să fii acasă, negreşit, căci chiar atunci,/ răsare Luna la geamul tău, pe sticla căruia am scris/ întotdeauna:"eu niciodată n-o să ştiu şi n-o să-nvăţ,/ sub nici o formă, că viaţa nu se desfăşoară pe de rost,/ ci se transformă în moarte sigur ...