MĂTINCĂ (sigur că da! nu?)

MĂTINCĂ (sigur că da! nu?)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Nu am trecut, nici viitor,/ dar mi-i prezentul veşnic

şi luminez murind mereu,/ ca lumânarea-n sfeşnic!

Dacă nu ard, n-am nici un haz,/ nu am nici o cătare,

nu are nimeni vrun folos/ din simpla mea-ntâmplare!

Nitam-nisam, adeseori,/ vor unii să mă stingă...

[e-ntunecată (în de veci)/ fiinţa lor, mătincă!

mătincă nici nu au habar/ că n-au avut (vreodată)

vro licărire-n viaţa lor/ la beznă condamnată!

mătincă n-au nici un regret/ când suflă-n lumânare,

dar n-o să poată stinge tot/ ce-nseamnă-nflăcărare!]...

Şi sunt şi ard şi sunt şi ard/ lăuntru şi afară...

şi cine-(şi) are doar prezent.../ nu are timp să moară!

Citit 3525 ori Ultima modificare Sâmbătă, 10 Ianuarie 2026 00:12

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.