Din colecția „Cele mai clare poezii cvasibulevardiere rămase tablou” Motto:"Se zdrenţuieşte umbra mea amară.../ (nu mai pleca, superbolă amantă!)/îmbătrânesc luminile în gară/ şi iar încep scrisorile să ardă!"(Iolanda Cremene)(!) am auzit că vine primăvaraspre aşteptarea mea, dinspre Bârlad -trebuie s-o întâmpin cât mai repedefiindcă vine cu trenul accelerat (!)(!) trebuie s-o aştept, este superbolăcum eşti şi tu şi cum erai odinioară,când eram îndrăgostit l ...

Chiar aşa! Oare unde o fi Maria? Oare „ştie” că i-am „călcat” domiciliul! Oare ne urmăreşte, cumva, de undeva? Dar, la urma urmei, n-am făcut nimic Rău! E limpede şi pentru Maria, credem! Ne-am comportat conform previziunilor sale, conform poruncilor sale! N-avem decât să-i mulţumim, să ne întrebuinţăm toată logica sub/conştientului şi să procedăm în consecinţă, adică să cetim – neapărat şi cu mare atenţie – opul scris de Cipolla...şi să vedem, apoi, da ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Motto:"Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi închipui că dincolo e o lume visând/ în braţele unei mame uriaşe// dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie" (Ioanid Roma ...

Nici o reacţie la sfârşitul cetirii! Nici un tremur, nici un cutremur, nici o clipire şi nici un semn că „a plăcut” ori „nu a plăcut”! Nimeni nu cercetează pe nimeni! Tuspatru suntem încremeniţi! Statui neputincioase în magherniţa celei a/numite Maria, celei care „şi-a pus caru-n piatră” – cum încă mai zic nişte bravi ţărani ai acestei lumi, câţi au mai rămas după sfărmarea Curăţiei şi Sobrietăţii – şi dusă a fost! Aşa, ca să ne aducă într-astă ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Zic: iată un fluture negru pe o volbură albă! – iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu, nu, nu, nu...e un mire pe marginea unei mirese, e un poem la începutul unui caiet!   Zic: iată un fluture alb pe o volbură neagră! – iar tu râzi frumos şi-mi spui încet, foarte încet: nu. nu, nu, nu...e o mireasă pe marginea unui mire, e o cerneală la începutul unui sonet!   Zic: nu se poate, nu se poate...nu ...

Din colecția „Cele mai triste poezii rămase tablou” (!) îmi pare rău că am să las/ Singurătatea fără minecum am lăsat atâtea clipe/ praf şi cu inima la gât -s-au bucurat când au văzut/ cum se înalţă din stamineşi din pistiluri aşteptare/ de timp frumos, de timp urât (!)(!) ea nu ştia, eu nu ştiam/ cum face inima la vale,cum face inima când pierde/ din sângerosul ei câştig -ne-am dus pe dealuri să aflăm,/ din orizonturi catedrale,cum ne numim Singurătate,/ cum s ...

Chiar aşa! Oare cum se poate pune capăt MÂRŞĂVIEI în această Ţară, în acest Oraş? Păi, să cetim mai departe şi să vedem ce ne spune/sugerează Maria, da? E clar că asta vrea să ne înveţe, dacă am uitat, dacă nu ştim... sau dacă ne facem că nu ştim, da?... Prietenii mei tac! Sigur se recunosc printre cei observaţi de Maria, printre cei care trebuie SĂ PLĂTEASCĂ toate oalele sparte în DOUĂ MII DE ANI! Şi, după ce că sunt vinovaţi până-n măduva cozii de BABILON ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) bună să-ţi fie dimineaţa cestei duminici fără sprijinpentru cei loviţi de lance în bătaia inimii, departe,lângă apropierea celui fulger, celui curcubeu, celui vişin -fără de care nu se poate nici moarte fără povesteşi fără de care nu se poate nici poveste fără de moarte (!)(!) bună să-ţi fie ziua cestei duminici despre care se spunecă-i dată pentru hodină după şase zile de osteneală,şi despre care î� ...

Parol... stăm pe picioare, controlaţi de Tăcere, sub tabloul cu Gheorghe Pătraşcu cel Viteaz şi călare! Costică Prăpăd, Vasile Cherpedin şi Ion Mutelcă mă ţintesc în sensul rugăminţii de a ceti epistolia lăsată de Maria!... Sigur că da! Nu-mi pot permite să-i refuz pe prietenii mei, care prieteni mi-au demonstrat într-atâtea ori şi în varii ipostaze că nu-şi calcă loialitatea/lealitatea, că-mi vor fi alăturea până la înfrângere/biruinţă! Parol... nici eu nu po ...

Ce să facem? Ce putem pentru ca să facem în aceste condiţii de presiune fizică şi sufletească? Oare de ce Maria ne-a făcut una ca asta? Oare unde s-a dus? Şi de ce a lăsat „casa” la discreţia amatorilor de „ghicit” în Cărţi? Perplexitatea nu vrea să cedeze! Ne mişcăm de colo-colo, ţepeni şi serioşi ca nişte statui plecate de pe socluri, încrucişându-ne vârfurile ochilor! Dar nici unul din patru nu este-n stare/măsură să pună capăt „atmosferei” stranii, � ...