Cella Serghi (pe numele real Cella Marcoff), scriitoare, publicistă și traducătoare, una dintre cele mai remarcabile prezențe literare feminine ale secolului trecut, s-a născut pe 22 octombrie 1907, la Constanța.
Din cauza războiului, familia sa s-a refugiat la Brăila, apoi la București. A urmat studiile în orașele în care s-a refugiat cu familia sa, absolvind, în 1931, la București, Facultatea de Drept.
Pe parcursul liceului a legat o frumoasă prietenie cu colega sa Margareta (Tiţa) Bresliska, care i-a fost model pentru personajul Ilinca Dima din „Pânza de păianjen”. Încă din timpul facultății a lucrat ca secretară la cabinetul unui avocat, iar mai târziu a practicat ea însăși avocatura.
Povestea de dragoste dintre scriitorii Cella Serghi și Camil Petrescu este una dintre cele mai iubite din literatura română. Legătura cu Camil Petrescu a însemnat mult pentru scriitoare, aceasta având efecte pozitive asupra ei, întrucât a determinat debutul său artistic și stabilirea unor rodnice prietenii literare cu Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu şi Liviu Rebreanu.
După ce a debutat în ziarele „Gazeta” și „Reporter”, în 1937 i-a apărut în „Revista fundațiilor” primul fragment din romanul autobiografic „Pânza de păianjen”, poate cel mai frumos roman de dragoste al literaturii române, în care descria cu o deosebită măiestrie Balcicul, străzile și orașele prin care eroina, Diana Slavu, trece, dar și tumultoasa și săraca sa copilărie.
Acesta a fost primul pas în conturarea unei cariere literare de succes, urmând a apărea sub semnătura sa și alte opere: „Cad zidurile”, „Mirona”, „Cântecul uzinei”, „S-a dumirit şi Moş Ilie”, „Surorile. Nuvele”, „Cantemiriştii”, „Fetele lui Barotă”, „Pe firul de păianjen al memoriei”.
Pe lângă romanciera apreciată de critici și scriitori, Cella Serghi a demonstrat a fi și o talentată memorialistă, prin romanul „Pe firul de păianjen al memoriei” considerat cartea de vizită a autoarei. În roman, autoarea scrie despre Camil Petrescu și povestea de dragoste ce i-a unit.
Camil Petrescu a fost cel care a determinat-o să scrie și care i-a inspirat multe dintre personaje, Cella fiind și ea prezentă în opera acestuia - personajul doamnei T. din „Patul lui Procust", inspirându-i și toaletele personajelor feminine din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”.
Cella Serghi a încetat din viață pe 19 septembrie 1992, la București.
