bună fie-ţi dimineaţa, doamnă mov cu dumitriţe de atunci, când toate cele multe erau cestea toate pe cărarea dinspre gara cea măruntă şi uitată în lumina puţintic-a lămpii/sticlei afumate !!! bună fie-ţi dimineaţa cum atunci, în ochii fetei care se ducea la gară să aştepte-un tren de noapte, încărcat cu bună ziua, încărcat cu foaie verde ca lumina amăruie-n sticla lămpii afumate !!! bună fie-ţi dimineaţa până-n dimineaţa ceea din străfundul amintirii, plin cu v ...

Sigur că da!... Culcat pe spate, în lanul de grâu, paiele mi se par că sunt înalte până la cer. Văd ciocârliile urcându-se şi cântând... şi coborând în braţele tăcerii şi în cuiburile pline cu triluri viitoare. Şi uite ce miros de splendoare şi pâine în verdele trecător spre galben şi foame! Şi uite ce aromă de viaţă fără sfârşit şi de moarte fără început! Şi cât de pură-i şi cât de simplă-i această deschidere spre necunoscutul de unde (se spune) că ...

MOTO: "se aud greierii: artileria grea a veşniciei" [Ionel Teodoreanu] domnişoara mea din câteva litere, mă primeşti acum să dau examen de admitere în sufletul tău şi apoi să mă duci cât mai departe de rău ??? domnişoara mea din câteva cifre, acum te rog să mă ascunzi printre hieroglife, apoi să porneşti fluturii şi artileria grea în tot numele poeziei şi în toată memoria mea !!! domnişoara mea din nu(mă)uitare, vrei acum să mergem cu cercul pe zare, poate găsim rochi ...

Cu şase luni înainte de plecare, începe să se pregătească de drum. Şi nu se pregăteşte oricum. Cu paşi înceţi şi mărunţi, puţin aplecat spre obrazul fin al cărării, merge la poartă, stă, se întoarce şi se uită la faţa casei pe care a lutuit-o cu mâinile mamei şi cu mâinile lui. Stă. Nu zice nimic. N-are cui. Şi, în ultima vreme, nici singur nu mai vorbeşte. Stă. Apoi, cum numai el ştie şi poate să fie calm, păşeşte diagonala ogrăzii şi se duce în fundul d ...

şi-aud şi văd: în hohote şi-n lacrimi/ vine trecutul timpului prezent - vrea să-mi oprească aripile morii,/ să-mi bată vântul drept şi repetent, şi vrea să-mi hotărască veşnicia,/ şi visul să mi-l ia de la oblânc, să-mi şteargă amăgirile din zare,/ din care-am tot mâncat şi mai mănânc, din care-a ciugulit şi dulcineea,/ şi chiar mârţoaga a poftit un pic, şi vor mai mult, le dau... dar scutierul/ îşi face cruce şi nu vrea nimic  şi văd, şi-aud: în hohot ...

De la secunda naşterii şi până la secunda morţii, fără să (nu)-i ştim rostul şi fără să (nu)-i vedem capetele păguboase, repetăm întrebarea mereu: "ce (mai) faci?"...Desigur, de fiecare dată, invariabil, căutăm alt răspuns, deşi răspunsul primit e cel aşteptat, cel potrivit. Invariabil, de fiecare dată, alte păsări ne dor, ne ademenesc alte fire de iarbă, ne strigă sub linişte ori sub liniştire alte flori în/din copaci. Însă, mai ales, parcă totdeauna alte şi a ...

MOTO: "a trecut şi viaţa, a trecut şi moartea,   a trecut şi minus, a trecut şi plus –   nu mai vine trenul – zice şefa gării –   şi închide gara, şi se duce-n sus"                                                   & ...

Scumpa mea Toamnă, să ştii că am primit scrisoarea ta! Este foarte frumoasă şi foarte tristă! Şi, pentru că nu vreau să-ţi pierzi încrederea în cuvântul meu, mă grăbesc să-ţi răspund!...Însă, înainte de replică, transcriu mesajul tău, să-l citească şi doamna mea – o femeie devastatoare prin simplitate şi curăţenie sufletească, prin grija faţă de steaua pe care mi-a răsărit-o odinioară, într-un Septembrie necruţător!...Iată: "încerc să mă vindec de tin ...

sintaxa mea frumoasă, de ziuă şi de noapte, eşti doamna poeziei de-o mie de lumini, eşti singura din care cuvintele-mi dau viaţă – te rog, vino acuma, urgent, să mă declini !!!   căci mi-i morfologia defectă fără tine – te-am mai strigat o dată, dar te-ai silit să fugi şi mi-ai lăsat, frumoaso, nominativul singur – te rog, vino acuma, urgent, să mă conjugi !!!   căci verbul mi-i zadarnic, pasiv şi-n ofilire – ai milă şi răbdare cu diateza mea, fă-mă ac ...

Şi mi se pare că mama a uitat să-mi spună ce voia să-mi spună ieri, când mă întreba dacă sunt atent! Şi mi se pare că o văd venind tocmai dinspre Nazareth, cu o Steauă-n pestelcă! Şi mi se pare că trece pe la Bibliotecă şi vorbeşte cu nenea bibliotecarul! Şi mi se face frică! Oare nu cumva n-am luat cărţile pe care mi-a poruncit ea să le iau? Şi mi se pare că se apropie de casă, încet, pe Valea Zimbrului, murmurând "foaie verde ca mărarul,/ patru boi leagănă caru ...