Un prinţ complicat, îndrăgind tochitura,/ sosi într-un sat anonim şi sărac!/ citise-n „Scânteia” că-i bună untura/ mistreţului prins cu statut de godac!//
Mergea pe un drum schilodit de tractoare,/ cânta din cimpoi electronic, zicând:/ – Veniţi, servitori, căutaţi în hambare/ vreau carne!...vreau carne!...sunt foarte flămând!//
– O, tip enervant...(grongăneau servitorii).../ godacul e bine ascuns de ţărani!/ sunteţi daltonist, viclenia culorii/ vă-nşeală!...mai bine dăm iama-n curcani!//
Dar tipul, zâmbind cu măseaua de minte,/ privea peste gardul de cătină, gros:/ – Să nu comentaţi, de aici înainte,/ că pot să vă dau şi la munca de jos!/ ascultaţi grohăitul sub Luna bălaie!/...(probabil că doarme sătul, în coteţ).../ răscoliţi peste tot...şi în şura de paie!/ vreau muşchi deltoid, vreau şorici de mistreţ!//
– O, tip ignora(n)t ca o limbă de rusă,/ acesta-i un biet sforăit de ţăran!/ mai bine cotim pe cărarea opusă!/ mistreţul acesta-i deştept şi viclean!//
– Cum îndrăzniţi să mă duceţi cu vorba?/ ce, vreţi să mănânc biscuiţi şi magiun?/ ador tochitura, cârnaţii şi toba!/ şi vreau să-l găsiţi, să-l tăiem de Crăciun!/ v-am dat şi ciomege, v-am dat şi cuţite,/ v-am spus că vă fac scutieri complicaţi!/ i-auziţi cum răsuflă ferit de ispite!/ căutaţi-l mai repede! ce naiba mai staţi!//
– Stăpâne...(ziceau servitorii).../ se pare că suflul acesta-i o rază de Lună!/...Dar tipul, cu mâinile în buzunare,/ tună înspre ei cu o voce nebună:/ – Priviţi-l cum trece sfidându-mi stomacul!/ priviţi cum îi tremură muşchii de lapte!/... – O, prinţ hămesit, ce vedeţi este sacul/ fugit de pe câmp cu un paznic de noapte!/ mai bine suflaţi în cimpoi, fără scârbă!/ uitaţi de mistreţul cu păr ondulat!/ să-ncingem în satul acesta o sârbă,/ că nasul ne curge şi am îngheţat!//
Dar tipul strigă sincopat: – Nu se poate!/ am ulcer cu nişă...şi sunt operat!/ soţia mea plânge pe patul de moarte,/ cu fulgi de fasole rămaşi în ficat!//
– Stăpâne...mai bine mâncaţi o conservă!/ deja e târziu...şi-am ajuns la cămin!/ daţi nouă cimpoiul, că suntem în vervă!/...(cimpoiul cântăăăăăăăăăăăă...excelent de puţin)...!//
