Moto: "se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit,/
orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit"
(Iolanda Cremene)
Năprasnică, frumoasă... (ce linişte grozavă
s-apropie de unde sunt gata să ajung!)...
o văd ca pe-o salvare, o simt ca pe-o garoafă...
Una şi Unu-ntruna: o Lungă şi un Lung!
Şi ce arome calde n-acest Mereu de gală...
(un fel de rece si(n)gur şi nalt şi-adânc şi blând)...
şi nici o îndoire şi nici o îndoială
când fără "când" rămâne năprasnicul Nici/când!
