Ce pericol de cădere,/ domnule actor,
când nu zici „la revedere”,/ când nu ai umor
şi te duci...(te duci la vale!).../ parcă nu ai şti
că mai sunt şi haimanale/ care vor muri,
care nu se dau de-a dura/ şi trăiesc încet,
dar se duc să-şi ude gura/ de la Nazareth,
din izvorul fără nume,/ botezat Iisus –
unde toată ceastă lume/ năzuieşte: sus!
Şi să nu se mai întâmple,/ domnule actor,
aşteptarea să ne-o umple/ frunza de mohor –
suntem nişte pui de lele,/ nişte trişti haihui,
suntem doctori în surcele,/ domnii nimănui,
suntem buni până la oase,/ dintre cei mai răi,/
lustruim frumos frumoase,/ chiar şi zurgălăi
când e vreme de colinde/ şi privim în sus,
spre izvorul cu merinde,/ botezat Iisus!
