Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! –
cică numai femeile care vin târziu, vin frumos.
Odinioară,
a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme,
şi a murit repede, foarte repede,
călcată de-un tren majestuos,
plin cu haine de mire şi rochii de mireasă,
cu flăcări şi fluturi...
iar acum se spune că doarme sub lespedea
pe care eu trebuie să scriu:
aici odineşte roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!
Vino târziu,
vino din ce în ce mai târziu, superbă femeie a mea!
