(!) daca mea, eu sunt un dac.../ dacă taci, eu n-am să tac
nici chiar dacă vro turlacă/ din suflarea geto-dacă
va să-mi spună că-s oleacă/ fără leac şi n-am neneacă,
şi-s un fleac naiv pe lângă/ cerul drept partea din stângă
din motive populare/ la mai mic şi la mai mare,
ori că-s lacom pui de tracă/ şi n-am trac, nu mi s-apleacă
nici dacă mănânc pământul/ ca să-mi onorez cuvântul (!)
(!) am să stau şi am să tac,/ daca mea...dacă ţi-i drag
să n-auzi ce se întâmplă/ când nici dracul nu mai îmblă
printre aşa-zişii oameni.../ (mai mult farisei şi fameni!)...
căci s-a speriat, sărmanul,/ mititelul, ortomanul,
de sperjuri, de treacă-meargă,/ şi-a tulito-n zarea largă (!)
(!) draga mea, tu eşti o dacă/ simplă, blândă şi dădacă –
n-avem serafimi şi draci!.../ hai să mergem, dacă...taci (!)
