Evaluaţi acest articol
(2 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Stă la colţ! nu cere! are ochi a/mari!
mari...de sărăcie! plini cu depărtare!
n-are nici o vorbă! n-are nici un plâns!
(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)
Fruntea-i – sacrosanctă arătură-n dar
cestei lumi deşarte, fără înainte...!
tremurul sprâncenei – un semnal adânc!
degetele sale – nişte vreascuri sfinte!
Ce alcătuire statuară-n târg:
irisuri înalte – două nopţi bătrâne...!
Domnule de toate şi de toţi, (m)-auzi?
spune: cine pleacă?...spune: ce rămâne?
Câtă omenire trece-n sus şi-n jos,
cu indiferenţă şi cu-n fel de silă...
şi aud o voce cu bre/ton deştept:
chiar nu simte nimeni cum că-i inutilă?
cum ne ruşinează şi ne stă în drum?...
Nici să se ridice vlagă nu mai are,
nici să-şi facă semnul crucii în zadar!...
(stă la colţ! se stinge! cred că-i lumânare!)

(Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”)

Citit 846 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro