Moto:
„tot mai adânc, tot mai adânc/ îndes iluzii în oblânc –
tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal//
şi mai de mult, tot mai demult/ mă pregătesc de început –
erai pe unde nici n-ai fost:/ ştiu toată moartea pe de rost”
(Iolanda Cremene)
Câţi mai sunteţi, cât mai sunteţi,/ vă rog încet: o, caii mei,
staţi mai ades, fiţi mai înceţi/ cu făt-frumosul cel din tei,
cu cel din zâmbet şi din plâns,/ din întâmplare şi din mit,
să vă ajungă fătul-mânz/ cu zmeul trist şi bolnăvit...
ileana nu-i numai a lui.../ (a făt-frumosului haihui)...
ea dă şi ia şi naşte rost/ celor ce sunt...celor ce-au fost
le-a spus...(cu vârf şi îndesat,/ cu subiect şi predicat)...
că, fără voi, basmele mor,/ că ea-i ileana tuturor!...
pe jar vă rog, domni cai şi zmei:/ o, caii mei!...o, zmeii mei!!!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou!)
