Uitare pe drum

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Se-ntoarce acasă odată cu luna,

s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...

(ce apă adâncă mai are fântâna

şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)

Îşi şterge obrazul cu palma sărată,

se uită pe drumul de dinspre copii,

dar nici o scrisoare nu vine la poartă...

(ce mare e luna în ochii pustii!)

Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă...

se uită în jos... şi se uită în sus...

de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptă

cu mâna întinsă-nspre cei care nu-s!

O candelă veche se duce s-aprindă 

în colţul păzit de-un păianjen secret...

şi seară de seară atârnă la grindă

icoane cu doruri şi lacrimi încet!

Şi pleacă de-acasă odată cu luna, 

s-aducă nectar pentru flori de caişi...

(pe urmă rămâne în flăcări fântâna...

şi-un cântec de greier cu ochii închişi!)

Citit 12209 ori Ultima modificare Duminică, 17 Mai 2020 18:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.