Chiar mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce a fost aşa
şi n-a fost altfel? mi se pare/ că asta e greşeala mea
şi că acesta mi-i păcatul:/ aştept pedeapsă şi suport
întreagă ispăşire până/ începe cântul de prohod?
Şi cum era mai bine oare?/ aşa sau altfel? nu am ştire
şi zău îmi vine să dau vină/ chiar şi pe cei din cimitire
de ce mi se întâmplă: iată,/ spre pildă, ar fi fost frumos
zburând s-ajung iute, acolo,/ decât încet-târziu, pe jos?
Cat în oglindă: ce-arătare/ îşi pune întrebări ciudate,
răstălmăceşte, face valuri/ de supra-personalitate,
se îndoieşte de-orice teză,/ nu crede-n zero, nici în tot,
crede că-n cântecul de leagăn/ e-o uvertură la prohod!
Ies din oglindă: ce minciună/ mă ţine n-astă pendulare?
eu nu ştiu, dară cine ştie/ şi-ascunde adevărul oare?
râvnesc să aflu...însă, iată,/ stau în greşeală şi-n păcat
şi mă întreb pe mine însumi:/ oare de ce n-am întrebat?
