Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" APĂ de PLOAIE (re/facerea lumii)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară

pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie

şi curge şi curge şi piere întruna...

doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!)

se surpă, se sfarmă, se duce la vale

cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire -

ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea

cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire (!)

şi ce-ntunecime-i în pântece pline

cu bune şi rele, păgâne şi sfinte -

doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde

semnează zvâcnirea-napoi şi-nainte (!)

şi tunete calme împrăştie sâmburi

pe lung şi pe lat, pe secret, pe timpane -

frumos, cumsecade, mă uit cum (se) cade

minciuna din sacru pe mituri profane (!)

şi parcă e gata, şi iarăşi începe -

ce cruci prin răscruci amăgesc şi dezdoaie

cu mir şi tămâie, agheasmă şi vrajă:

doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!)

Citit 6906 ori Ultima modificare Marți, 08 Iunie 2021 20:59

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.