Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DESTUL (?!) (mic...tratat de iertare)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden!
nu-i nenea acela...nu-i tanti aceea!
Apoi, totdeauna am fost cel dintâi:
sămânţa, urâtul, frumosul, scânteia...!
Nici unul din voi n-ar fi fost, fără eu!
vă rog...ascultaţi ce vă zic: fiecare
mi-i sclav în vecie şi veşnic dator,
la mine aveţi de plătit cu-nchinare!
Doar mie mi-aveţi de nălţat (până când
soseşte iertarea) şi imnuri şi ode
şi alte des/cântece...toate, în cor:
şi cefalopode, şi gasteropode!
Şi sunt peste tot, pentru toţi...şi-s destul,
încât să nu sufere nimeni de mine,
să nu ţipe nimenea cum că nu am
(în rostul divin) nici un fel de ruşine!
Vedeţi şi-auziţi: rostuire şi rost
de la mine la voi, de la unul la altul!
Eu sunt...eu sunt primul născut în Eden...
şi-acuma tot eu sunt întâiul: PĂCATUL!

Citit 1087 ori Ultima modificare Vineri, 16 Iulie 2021 23:53

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro