Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" NIMIC în PLUS (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

De câte ori am aşteptat/ sub felinarul afumat,
să vină trenul de atunci,/ cu fluturi mov şi rochii lungi -
şi se făcea (în ceas) târziu,/ şi-n suflet se făcea pustiu,
dar trenul cel nu mai venea/ (de nicăieri) în gara cea!

Şi ce văzduh curat era/ în gara ta şi-n gara mea -
aceeaşi gară până când/ s-au dus (cu toţii) în pământ
cei călători, cel timp şi tren.../ şi a rămas doar un refren:
oare cu ce se va-mbrăca/ (la nunta ei) mireasa mea?

Şi tot visez... şi văd (şi-acum)/ (pe cer) desenele de fum
(ca nişte taine şi porunci)/ ducându-se tocmai atunci,
trecând pe lângă felinar,/ suind în trenul cel mărfar
cu fluturi mov (dezlănţuit)/ pe rochii fără de sfârşit!

Şi mă trezesc... (ne/vinovat)/ sub felinarul mort şi spart,
cu gara în genunchi, plângând,/ uite, aşa, înspre pământ,
unde s-au dus (de tot) cei toţi,/ să vadă fum, s-audă roţi
pe linii veşnice cu ea/... (la nunta ei)... mireasa mea!

Citit 1532 ori Ultima modificare Joi, 13 Ianuarie 2022 23:47

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro