Nicolae Manolescu, critic, istoric literar şi eseist, s-a născut pe 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea.
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti, devenind doctor în Litere cu teza ''Contradicţia lui Maiorescu''. În 1964 și-a început cariera universitară la Facultatea de Litere, fiind asistent, lector și profesor.
După debutul publicistic în „Viaţa românească'' şi cel editorial cu volumul „Literatura română de azi'', a susţinut cronica literară a revistei „Contemporanul'' şi a „României literare''. Între 1971-1974, a fost redactor-şef adjunct al „României literare'', iar din 1990, directorul acesteia.
Din opera sa, amintim: „Lecturi infidele'', „Metamorfozele poeziei'', „Sadoveanu sau Utopia cărţii'', „Arca lui Noe'', „Istoria critică a literaturii române'', „Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea'', ''Cărţile au suflet'', „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu'', „Lectura pe înţelesul tuturor'' etc.
În 2008, a lansat lucrarea „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură'', cu peste 1.500 de pagini, la care a lucrat 25 de ani.
Membru titular al Academiei Române, a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România între 2005 şi 2024.
A încetat din viață pe 23 martie 2024, la București.
