NEC PLUS ULTRA Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ne jucam pe râpile satului, în copilărie -
(eram foarte mulţi şi inocenţi) -
toată ziua (şi chiar şi noaptea) ne jucam
de-a războiul dintre sovietici şi nemţi!
Fiecare ştia ce are de făcut:
fratele meu făcea ca tancul, ce mai huruia,
eu făceam ca mitraliera, eu eram
neamţul care (totdeauna) murea!
Mai mureau şi alţii... alţii trăiau
şi sărbătoreau victoria spre asfinţit/răsărit,
îşi dădeau zahăr cubic şi poame...
de bucurie, unii chiar au murit!
Şi ce frumos mă îngropau
cu lacrimi şi lumânări la margine de sat,
unii chiar boceau cu vorbe -
până la urmă, eu aici am să fiu îngropat!
