!nimic nu ştiu să spun despre iertare,
nimic nu ştiu să spun despre păcat –
absenţa ta miroase a cianură,
toţi ochii tăi din ochi alunecad!
!nimic mai sfânt, nimic mai fără moarte
nu poate fi-nainte şi-napoi,
decât prezenţa ta devastatoare
când ochii nu erau aşa de goi!
!nimic nu trece şi nimic nu poate
întuneca splendoarea de atunci,
când poezia ta venea la mine
cu păsări calde şi cu păsări lungi!
!nimic nu este mai târziu ca viaţa
când ochii mei mai sunt aşa de goi,
când nu putem măcar singurătatea
iubirii noastre s-o-mpărţim la doi!
!nimic nu ştiu să spun de tot, de toate
păcatele pe care le-am iubit,
nimic nu ştiu să spun despre iertare –
cobor cortina, tac, mă uit, închid!
