Nu mai am... am dat (la toţi, la toate)de râs, de plâns, de viaţă şi de moarte!am dat (la fiecare) cât a vrutpână la capăt, până la-nceput!am dat şi la frumos şi la urât,şi nu mai am (şi eu) cu ce să râd!am dat din ochi, cu dragoste, mereu,şi nu mai am cu ce să plâng (şi eu)!...Mă duc să-mi iau (din arderea cealaltă)nişte nimic şi nişte niciodată!Atât a fost... chiar dacă nu pot crede,sunt condamnat cu faţa la pereteşi-aştept un semn de trecere prin/în,cu-nver ...

Moto: "în toamna asta nu mai plec de-acasă./ nici o plecare nu mai are preţ./ rămân să-ţi mângâi umbra de mireasă./ şi să-ţi păzesc iubirea de îngheţ." (Iolanda Cremene)Au fugit câinii din lanţuri, toamna s-a-ngropat de vie,sfântul tremură-n biserici, ninge în autobuz,pe maidanul cu gunoaie s-a pierdut o jucărie,nu ştiu unde-mi sunt bocancii... şi tu încă n-ai ajuns!Bate-o pasăre-n fereastră, parcă bate-a sărăcieşi-mi refuză rugămintea, strigătul fără cusur.. ...

!nici un zmeu, nici o ileană nu mai umblă pe pământ!făt-frumos  e terchea-berchea, sfânta vineri stă fumând!zgripţuroaica e patroană la o fabrică de bunghi!greuceanu calculează diametru la triunghi!prâslea cel voinic e dilăr - cară fleacuri de la turci!fata-moşului vibrează într-un bar cu „demiurgi”!fata-babei face spume în cazanul plin cu skunk!...(ce aromă şi ce visuri de la tată pân-la prunc!)...strâmbă-lemne taie scânduri foarte bune de sicriu!sfarmă-piatră v ...

maria mea-i departe şi nu ştie/ că şi eu sunt departe şi nu ştiu/ cum ne-au bătut la poartă ghioceii/ la poarta casei noastre din pustiu!maria mea s-a dus ca să-mi aducă/ eternitatea morilor de vânt/ când va veni am s-o aştept în gară/ şi am să-i spun ceva din când în când!maria mea mă uită şi mă doare/ am înţeles că vede cum aud/ ce fel de lacrimi când porneşte moara/ vor curge de la nord până la sud!maria mea visează cum începe/ sfârşitul aşteptării pe păm ...

(!) a strâns - toată viaţa, în suflet şi-n trup - / atâta durere,cât nici nu încape-ntr-un om - parc-o văd/ ş-acuma cum cere:dă-mi, doamne, oleacă de moarte, că ai/ şi rece şi caldă,să-mi fie de leac şi hodină pe veci,/ în lumea cealaltă...că-n asta mi-ai dat chin cu carul, mi-ai dat/ cât nu poate duceun om cu o singură viaţă, un om/ c-o singură cruce (!)(!) mi-ai dat... şi n-am zis că nu iau, n-am călcat/ poruncile tale,mereu te-am urmat pe rotundul de lut,/ la dea ...

de ce nu-(ţi) citeşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) citeşti idiotul?pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul!părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună,toţi urlă că ziua-i murdară,/ toţi urlă că noaptea nu-i bună!de ce te repezi la icoane?/ de ce te răsteşti la cuvinte?scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte!de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii?ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ sugi sâng ...

Se-ntoarce acasă odată cu luna,s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...(ce apă adâncă mai are fântânaşi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!)Îşi şterge obrazul cu palma sărată,se uită pe drumul de dinspre copii,dar nici o scrisoare nu vine la poartă...(ce mare e luna în ochii pustii!)Îşi face o cruce înaltă şi dreaptă...se uită în jos... şi se uită în sus...de-o viaţă de ani tot aşteaptă, aşteaptăcu mâna întinsă-nspre cei care nu-s!O candelă veche se duce ...

Şi trece pe drumuri căruţa cu mere,adusă de-un cal şi-un sărac fără bici...nu cumpără nimeni şi nimeni nu cere...şi n-o să mai vină, vreodată, aici!La porţi ies mirese ca nişte garoafesfinţite cu lacrimi de mire moldav...s-aude aproape, aproape, aproapeun greier murdar de tristeţe şi praf!Ca două ţărance-mbrăcate într-una,ca două fecioare cu greieri în păr,răsare doar seara-mpreună cu lunas-adune potcoave şi urme de măr!Şi trece căruţa... şi-n toamnă se pierd ...

M-aş sinucide... moartea surâde foarte frumos...dar mă înving ideile lui tata...el a mers până la moarte şi înapoi, pe jos...şi a netezit cărarea luminii cu lopata!Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)filozofia şarpelui de (a)casă...iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins...şi nici nu fac lumină... şi sunt o umbră arsă!Şi vine (deodată) chiar timpul să alergşi să-l ajung (mai repede) pe tata...să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc...iar cântecul de leag ...

Două dealuri cu lavandă şi un deal cu ghioceiam grijit în primăvară... dar tu n-ai venit să iei!ai minţit c-ai fost aiurea, nu ştiu unde, nu ştiu cum...toate au murit pe dealuri, toate-s pulbere şi scrum!...eu nu cer măcar a-mi zice unde-ai stat şi ce-ai făcut...sunt prea mic să tulbur starea Marelui Necunoscut!...Mi se spune Anonimeni, şi eu cred, pe toţi îi cred...ştiu c-am vrut să fiu (o dată) olecuţă de aed,însă mi-a stricat vioara şi mi-a pus pana pe focun Necunosc ...