Şi mă tot uit prin geamul dinspre schit, poate se vede, poate se aude - ce mult şi des mi-i dor de ochii săi CA DOUĂ CATEDRALE NE/VĂZUTE, din care mi s-a dat - fără să cer - lumină-n veac de veac vindecătoare a răului din ce în ce mai rău, stăpân necruţător pe fiecare !!! Ce mult şi des mi-i dor de vorba sa cu-atâtea vechi şi noi ne/cunoscute din care-am învăţat să nu-mi dau timp în cârdăşie la cuvinte crude, să nu fiu chezăşie la murdar, la învrăjbire să nu da ...

doamnă, mâine-dimineaţă/ te aştept la mine-n gară, poate vii măcar o dată,/ poate vii întâia oară ca să-mi spui ce fel de viaţă,/ ca să-mi spui ce fel de moarte ai râvnit întotdeauna/ şi-ai găsit în altă parte, iar eu am rămas aicea,/ în secunda ceasta mare, să-mi fac o nemaivăzută/ fabrică de lăcrămioare că nu mai pot nici a plânge/ într-astă deşertăciune - gata, mă grăbesc spre gară/ - un tăciune şi-un cărbune... doamne, dă să fie-aievea/ visul, înt� ...

Dacă nici nu eram, ce PĂCAT am făcut, de m-ai dat la OSÂNDĂ? Nu ai minte, nici suflet, eşti crud, nu di/stingi crucea mea fumegândă, mă opreşti şi din cânt şi din zbor şi din râs şi din plâns... şi din toate mă zvârli în afară şi-(mi) încui CERUL cu O MIE de LĂCATE !!! Eu te rog foarte frumos să-mi spui cu ce am greşit, nene DEMIURG? oare nu auzi clopotele? oare nu mai auzi cum mi se scurg secundele dincolo de tot ce-am crezut că-i ALFA şi OMEGA? spune, înaltule DOM ...

Nu mă mai joc, splendido... plec dincolo de Tot... dincolo nu mă doare decât (cel mult) în cot... dincolo-i treacă-meargă, nu-i Rai şi nu-i nici Iad, s-aud din ceruri sfinţii şi stelele cum cad! Plec mâine, dimineaţă... cu trenul de Bârlad... (mi-am tras costum de mire şi mi-am făcut curat în suflet şi în minte... doar n-am să plec aşa, să spună controlorul că sunt un tralala!) Şi-am să cobor în gara aceea... ăăăhăhăăăăăăăăă... acolo... este Gata! acolo... ...

Din când în când, stau faţă-n faţă/ cu domnul (marele) Nimic în care se-nvârteşte Totul,/ bine şi rău şi cald şi frig... şi parcă vrea să-ntrebe Cine-s/ şi Cine-i, să întreb şi eu, însă avem un fel de spaimă/ în centrul sfântului Mereu, şi-un fel de silă ne cuprinde,/ un fel de lene şi regret că nu mai poate să mă creadă/ şi nu mai pot nici eu să-l cred! Din ce în ce mai des, nu-ncepe,/ nu se sfârşeşte... n-are Cum, n-are Aici, n-are Acolo,/ n-are Atunci, n ...

Te rog să-mi (s)pui nu-mă-uita/ la capătul dinspre plecare,să nu stau singur când voi fi/ în (contra)starea următoare -ca întrebarea la răspuns/ mă duc să văd cum se întâmplăabsenţa-n haos, punct cu punct,/ şi cum prin întuneric îmblăfiindcă ce-i adânc şi sfânt/ nu se (re)naşte pe luminăşi numai celui nevăzut/ eternitatea i se-nchină !!!Şi te mai rog foarte frumos:/ nu-mpărtăşi vro înduraredinspre acea, dinspre acel/ care se crede mult mai maredecât alcătuirea ...

Moto: „Când îi zăresc pe stradă/ mă-ntreb ca-ntâia oară:/ cum a putut un vultur/ să scoată pui de cioară?” (George Topârceanu) credeam că toate păsările vor să cânte trăgeam în ciori cu ouă de privighetoare însă apoi au început să mă-nspăimânte când am văzut privighetorile că sunt din ce în ce mai triste şi mai rare m-am întristat şi m-am întors acasă pe apa sâmbetei dădusem arma un cor afon de ciori contemporane mânca privighetori victorioase într-un c ...

m-aş sinucide... moartea zâmbeşte foarte frumos, dar mă înving ideile lui tata... tata a mers până la moarte şi înapoi, pe jos şi a netezit cărarea luminii cu lopata naiv, ca pe o târfă am alungat din vis filozofia şarpelui de casă... iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins şi nici nu fac lumină, şi sunt o umbră arsă dar vine deodată chiar timpul să alerg şi să-l ajung mai repede pe tata, să mă înveţe iarăşi descântecul de melc... iar cântecul de leagăn să-m ...

TU NICIODATĂ NU AI FOST CU MINE, eu nu am fost cu tine niciodată - gramatica mă zgâlţâie şi-mi zice: fă-ţi cruce, taci şi scrie o ERATĂ, să vadă cititorul, să-nţeleagă ce-nseamnă SENS şi SEMN şi CLAROBSCUR în hohotul deşertăciunii, dacă nu vrei, nu poţi, nu ştii să te desprinzi fulgerător de FATA cea MORGANĂ, dacă nu crezi că TOTUL e NIMIC şi VIAŢA e-o nevrednică POMANĂ a unui SUBIECT necruţător şi-a unui PREDICAT stăpân pe ROATĂ, e-un TIMP netrebnic, VIS ...

umblă ceva, umblă cineva, umblă prin SPATELE CUVINTELOR - chiar acu umblă ceva/cineva prin spatele cuvintelor şi caută poarta, şi caută uşa, caută fereastra, şi bate, şi bate, şi bate, dar nimeni nu vede, nimeni nu aude, parcă toate sunt chioare şi surde şi închise şi încuiate în lumea asta plină cu iubiri şi duşmănii ne/vertebrate!!! umblă ceva/cineva prin FAŢA CUVINTELOR, chiar acu umblă, şi tot la fel caută şi bate, şi tot la fel nimeni nu aude şi nu vede, şi ...