Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Se-ntoarce acasă odată cu Luna,
s-aşează pe prispa de cimbru bătrân...!
(ce apă adâncă mai are fântâna
şi-n ciuturi ce plânsuri cu miros de fân!)
Îşi şterge obrazul cu palma sărată,
se uită pe drumul de dinspre copii,
dar nici o scrisoare nu vine la poartă...!
(ce mare e Luna în ochii pustii!)
Se uită-n icoană şi face lumină
cu genele-n tremur, cu paşii mai grei...!
(de-o viaţă de ani tot aşteaptă să vină
frumosul din lacrimi, frumosul din tei!)
Şi pleacă de-acasă odată cu Luna,
s-aducă nectar pentru flori de caişi...!
(pe urmă rămâne în flăcări fântâna
şi-un cântec de greier cu ochii închişi!)
