!şi mi-a bătut un cui drept în lumină -
mi l-a bătut pân-a ajuns la floare -
nu avea loc pe-unde să curgă plânsul,
pe unde întunericul să zboare!
!stăpâne - i-am şoptit cu toată mila -
degeaba ţi-i înaltă şi adâncă
eternitatea şi lumina, dacă
nu laşi un ochi, măcar un ochi să plângă!
!eşti criminal, stăpâne... niciodată
n-am să te iert, n-o să te ierte cine
stă liniştit, bătut pe cruce-n cuie
muiate în otrăvuri şi-n ruşine!
!nu ţi-a păsat... ai refuzat ce-nseamnă
iubirea şi candoarea amăruie,
eşti rău, stăpâne... şi habar nu ai
că te aşteaptă, mâine, patru cuie!
!eu ţi le bat... sunt lungi şi persefone,
din apele infernului, adânce -
să vezi şi tu cum este-n întuneric
şi nici măcar un ochi să nu poţi plânge!
